Tratamentul ptozei palpebrale este chirurgical și se adresează reparației/substituirii formațiunilor nervoase și musculare nefuncționale care deservesc pleoapa superioară, în funcție de etiologia implicată în apariția acestei manifestări.
Cauze ptoza palpebrală
Cauzele ptozei palpebrale sunt reprezentate în mod frecvent de tulburarea primară a mușchiului ridicător al pleoapei care se manifestă de obicei unilateral (afectează un singur ochi) și asociază caracter ereditar, fiind prezent de-a lungul mai multor generații ale aceleiași familii.
Acest tip de ptoză palpebrală congenitală se manifestă încă din perioada copilăriei, cel mic încercând să compenseze deficitul muscular prin contracția mușchiului frontal, care ridică sprânceană mărind astfel fanta palpebrală (spațiul dintre cele 2 pleoape ale ochiului). Ptoza palpebrală a nou-născutului poate fi cauzată în anumite situații de trauma obstetricală, paralizia congenitală a nervului III cranian, sindrom Horner, sindrom Magnus-Gunn, tumori orbitare sau paralizia nervului oculomotor comun.
Ptoza palpebrală dobândită prezintă numeroase cauze printre care se regăsesc afecțiunile neurologice (paralizia nervului III sau IV cranian), musculare (distrofii musculare, miastenia gravis) și aponevrotice, traumatismele oculare sau anumite patologii oncologice ale sistemului nervos central (tumori intracraniene). Îmbătrânirea fiziologică cauzează apariția ptozei aponevrotice prin slăbirea tendoanelor țesuturale de la nivel ocular și este întâlnită în mod frecvent la persoanele vârstnice. Ptoza mecanică apare ca urmare a dezvoltării unei formațiuni chistice sau a unui proces tumoral la nivelul pleoapei superioare, care determină căderea acesteia sub acțiunea greutății.
Căderea bruscă a pleoapei care se manifestă la adult nu trebuie neglijată deoarece poate reprezenta prima manifestare a unei patologii severe cu potențial de evoluție nefavorabilă pentru pacient (tumori cerebrale sau orbitare).
Diagnosticul de ptoza palpebrală
Diagnosticul ptozei palpebrale este stabilit de către medicul chirurg oftalmolog prin intermediul anamnezei și al examenului clinic al pacientului. Informațiile obținute în cursul anamnezei trebuie integrate în contextul clinic general al pacientului și trebuie să includă detalii cu privire la eventuale patologii neuromusculare asociate de către bolnav. În anumite situatii, medicul evaluator poate solicita efectuarea unor investigații suplimentare care includ evaluări imagistice cu ajutorul tomografiei computerizate, rezonanței magnetice nucleare craniene sau teste pentru evaluarea functionalității musculaturii oculare.
Tratament ptoza palpebrală
Opțiunile terapeutice ale ptozei palpebrale variază în funcție de etiologia implicată în apariția acestei manifestări, vârsta pacientului și comorbiditățile asociate de către acesta.
Ptoza palpebrală congenitală a copilului prezintă indicație de intervenție chirurgicală în jurul vârstei de 3 ani, iar cele dobândite de regulă la 6 luni de la apariția manifestării.
Ptoza palpebrală severă (care acoperă aproape în totalitate globul ocular) de cauză genetică este corectată prin tratament chirurgical efectuat pentru a preveni apariția ambliopiei, în condiții de anestezie generală, preferabil după împlinirea vârstei de 3 ani. Tratamentul intervențional al ptozei palpebrale ușoare sau medii care nu afectează semnificativ calitatea vederii copilului și nu interferează cu activitățile școlare ale acestuia, este temporizată de regulă până în jurul vârstei de 12-14 ani și poate fi efectuată în condiții de anestezie locală, datorită gradului de complianță mai mare al pacientului.
Blefaroplastia superioară implică fie întărirea musculaturii afectate fie suspendarea pleoapei la nivelul mușchiului frontal cu ajutorul unui fir de silicon sau realizarea unei grefe din țesut muscular propriu al pacientului recoltat de la nivelul coapsei.
În cazul adulților cu ptoza palpebrală dobândită este esențială stabilirea cauzei care determină apariția manifestării (diagnosticarea bolii de fond), tratamentul chirurgical fiind instituit la pacienții care nu răspund favorabil la terapia medicamentoasă a patologiei de fond.
Rezultatele obținute după efectuarea tratamentului chirurgical corectiv al ptozei palpebrale cuprind pe de o parte restituirea aspectului estetic al pacientului și a stimei de sine și pe de altă parte redobândirea funcționalității pleoapei, cu îmbunătățirea calității vieții individului pe termen lung. Perioada de recuperare postoperatorie variază de la caz la caz însă în marea majoritate a situațiilor aceasta durează câteva săptămâni, până la vindecarea completă a inciziilor chirurgicale.