Cataracta: simptome, diagnostic și tratament
Operația de cataractă este o intervenție chirurgicală în care cristalinul opac al ochiului este îndepărtat și înlocuit cu unul artificial, numit implant de cristalin intraocular. Intervenția este minim invazivă, este efectuată sub anestezie locală și durează mai puțin de o oră cu tot cu pregătiri și îngrijiri postoperatorii. Este una dintre cele mai comune și eficiente intervenții chirurgicale, având o rată foarte mare de succes în restaurarea vederii pacientului. Recuperarea după operație este relativ rapidă, iar majoritatea pacienților observă o îmbunătățire semnificativă a vederii în zilele imediat următoare intervenției.
Ce este cataracta?
Cataracta apare atunci când lentila naturală a ochiului, cunoscută sub numele de cristalin, devine opacă și nu mai permite luminii să ajungă la retină. În condiții normale, lumina traversează cristalinul transparent și focalizează imaginea în partea din spate a ochiului, pe retină. Pe măsură ce cristalinul se opacifiază, lumina este blocată sau, dacă traversează cristalinul, se împrăștie și astfel scade calitatea vederii.
Cataracta face parte din procesul normal de îmbătrânire și majoritatea persoanelor peste vârstă de 60 de ani vor ajunge să dezvolte un anumit grad de opacifiere. Mult mai rar, există situații în care anumiți pacienți pot dezvolta cataracta la vârste mai mici sau chiar de la naștere.
Tipuri de cataractă
Cataracta senilă
Sau legată de vârstă, este cea mai comună formă de cataractă și se dezvoltă ca parte a procesului natural de îmbătrânire. Acest tip poate fi subdivizat în:
- Cataracta nucleară apare când opacifierea se formează în partea centrală (nucleul) a cristalinului. Aceasta poate provoca o îngălbenire sau brunificare a cristalinului.
- Cataracta corticală, este caracterizată prin formarea de zone opace în partea exterioară a cristalinului, având un aspect de spiculi sau petale. Aceste opacități se dezvoltă în cortexul cristalinului și se extind spre centrul acestuia.
- Cataracta subcapsulară posterioară se dezvoltă la partea din spate a cristalinului, chiar sub capsula care înconjoară cristalinul. Aceasta poate avansa rapid și poate afecta vederea într-un timp scurt.
-
Cataracta congenitală, apare la nou-născuți sau la copii mici. Aceasta poate afecta un singur ochi sau ambii ochi. Poate fi cauzată de infecții intrauterine, probleme genetice sau afecțiuni metabolice, dar în multe cazuri, cauza rămâne necunoscută.
Este esențială detectarea și tratarea timpurie a cataractei congenitale, deoarece poate afecta dezvoltarea normală a vederii și poate duce la ambliopie (ochi leneș) dacă nu este tratată în timp util. În multe cazuri, intervenția chirurgicală este recomandată pentru a elimina cataracta și a asigura o dezvoltare vizuală optimă pentru copil. - Cataracta traumatică este cauzată de un traumatism ocular, fie datorită unei leziuni directe, fie datorită radiațiilor sau a schimbărilor chimice în ochi după un traumatism.
Cataracta secundară
Se dezvoltă după o intervenție chirurgicală oculară sau ca urmare a altor afecțiuni oculare sau a bolilor sistemice, cum ar fi diabetul. Utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente, în special corticosteroizii, poate, de asemenea, duce la cataractă secundară.
Cataracta radiațională
Este cauzată de expunerea la anumite tipuri de radiații, cum ar fi radiațiile X sau radiațiile folosite în tratamentele pentru cancer.
Factori de risc, cauze
Factorii de risc pentru dezvoltarea cataractei includ:
- Expunerea la radiații UV - Expunerea îndelungată la lumina soarelui poate crește riscul de dezvoltare a cataractei. Ochelarii de soare joacă un rol important în protejarea ochilor de radiațiile ultraviolete (UV) dăunătoare.
- Diabetul zaharat - Pacienții diabetici au un risc crescut de a dezvolta cataractă.
- Fumatul - Fumatul este un factor de risc semnificativ pentru dezvoltarea cataractei.
- Medicația - Anumite medicamente, în special corticosteroizii, pot crește riscul de cataractă.
- Traumatismele oculare - Leziunile la nivelul ochiului pot determina apariția cataractei.
- Alți factori cum ar fi consumul excesiv de alcool, hipertensiunea arterială și obezitatea pot, de asemenea, să crească riscul de apariție a cataractei.
Simptome cataractă
- Scăderea progresivă a vederii.
- Culorile devin șterse, îngălbenite.
- Vederea încețoșată.
- Dificultate în desfășurarea activităților obișnuite la lumină slabă sau pe timp de noapte.
- Halouri în jurul luminilor puternice.
- Vedere dublă la ochiul afectat.
- Cataracta nu modifică aspectul ochiului și nu este însoțită de ochi roșu sau iritat. În timp, cristalinul se opacifiază complet, devine alb și poate fi observat de către pacient sau cei din jur.
Cataracta netratată reprezintă principala cauză de orbire la nivel mondial. De cele mai multe ori nu reprezintă o urgență medicală, însă doar un consult periodic poate decide momentul ideal pentru intervenție. Nu există tratament care să amelioreze sau să prevină apariția cataractei. Singurul tratament este cel chirurgical.
Diagnosticarea cataractei
Medicul oftalmolog va pune diagnosticul final în urma consultului în timpul căruia
- se măsoară presiunea din interiorul ochiului = tonometrie
- se măsoară curbura corneană = keratometrie
- se măsoară lungimea globului ocular = lungimea axială
- se calculează dioptria cristalinul artificial care urmează să fie implantat = biometrie
- se examinează microscopic partea anterioară a ochiului = examen cu lampa cu fantă
- se examinează microscopic partea anterioară a ochiului = examen cu lampa cu fantă
Ideal, vino însoțit pentru că după dilatarea pupilei nu vei putea conduce.
Pentru planificarea intervenției chirurgicale pot fi necesare și alte investigații, în funcție de complexitatea ochiului tău: numărătoarea celulelor endoteliale (pahimetrie), harta corneană (topografie), ecografie oculară, examinarea tomografică a polului posterior (OCT retina).
Există situații în care, din cauza cristalinului cataractat, medicul să nu aibă acces și să nu poată trata afecțiuni ale retinei (retinopatia diabetică sau degenerescența maculară), să apară inflamație locală sau creșterea presiunii din interiorul ochiului (glaucoma) care să nu răspundă la tratament. În aceste situații este nevoie de intervenția chirurgicală pentru extragerea cristalinului opacifiat, chiar dacă nu sunteți deranjat de scăderea vederii.
Tratamentul cataractei
Singurul tratament pentru îndepărtarea cataractei este cel chirurgical. Vei fi anesteziat cu picături locale, fără ace și fără să îți atingă cineva ochiul. După ce ochiul va fi complet anesteziat, medicul va face o incizie de aproximativ 2 mm prin care cristalinul opacifiat va fi dizolvat și absorbit cu ajutorul unui aparat special numit facoemulsificator. În locul lui va fi introdus crisitalinul artificial transparent, care va rămâne pentru totdeauna în interiorul ochiului. Incizia foarte mică prin care s-a efectuat intervenția și implantarea se va închide spontan, fără să fie nevoie de suturi, de cele mai multe ori.
Există situații în care, la câțiva ani după intervenția de înlăturare a cataractei, să sesizezi din nou o scădere a vederii. Este nevoie să revii la medicul oftalmolog pentru a afla dacă această modificare a acuității vizuale are drept cauză îngroșarea sacului în care a fost introdus cristalinul artificial sau au apărut alte situații care necesită tratament. Îngroșarea capsulei se va îndepărta cu ajutorul unui laser, fără să fie nevoie de reintervenție chirurgicală. Ochiul tău nu va fi atins iar vederea redevine clară.
Postoperator - după operația de cataractă
După intervenția chirurgicală vei pleca acasă cu un pansament peste ochiul operat. Vei reveni a doua zi pentru consult și îndepărtarea pansamentului. Toate indicațiile necesare pentru îngrijirea postoperatorie îți vor fi oferite în detaliu. În cele mai multe cazuri, îți vei putea relua imediat activitățile obișnuite, însă va fi nevoie să păstrezi ochiul curat și să eviți apăsarea, lovirea sau frecarea lui pe toată perioada vindecării. Întoarcerea la serviciu depinde de viteza de recuperare vizuală. De notat că este normal ca, pentru scurt timp postoperator, să sesizezi o vedere neclară.
Dacă ai optat pentru varianta de cristalin artificial care are nevoie de corecție cu ochelari la anumite distanțe, aceștia pot fi prescriși după o perioadă de 4-6 săptămâni, când acuitatea vizuală postoperatorie va fi stabilizată.
Tipuri de cristaline
Cristaline torice
– sunt variante ale celor monofocale, EDoF sau multifocale și sunt indicate acelor pacienți care au nevoie și de corecția astigmatismului. Astigmatismul este reprezentat de o formă neregulată a corneei (lentila exterioară a ochiului) care în loc să fie rotundă (ca o minge de fotbal) este ovală (ca o minge de rugby). Forma neregulată a corneei afectează calitatea vederii și este corectată prin lentile cu cilindru, cristaline artificiale torice sau corecție laser.
CLE
= clear lens exchange este procedura de schimbare a cristalinului natural în absența cataractei.
Pașii operatori sunt aceiași ca în cazul operației de cataractă, cu implantarea unui cristalin monofocal, multifocal sau EDoF. Se adresează pacienților care își doresc să trateze presbiopia și care se simt confortabil cu ochelari sau lentile de contact. Presbiopia este procesul de îmbătrânire a cristalinului natural și se manifestă prin pierderea treptată a elasticității acestuia, motiv pentru care nu își mai poate modifica spontan forma pentru o imagine clară. Începe să fie simțită după vârsta de 40 de ani când nu mai vedem clar aproape și începem să îndepărtăm din ce în ce mai mult cartea, telefonul sau alte obiecte, până găsim un punct de focus în care imaginea este clară. La un moment dat, ajungem invariabil să nu mai avem brațele suficient de lungi și este nevoie să ne ajutăm fie cu ochelari sau lentile de contact, pe care este nevoie să le schimbăm periodic, pe măsură ce presbiopia avansează, fie cu înlocuirea cristalinului.