Cauze keratită
Principalele cauze care determină apariția inflamației corneei sunt reprezentate de infecțiile cauzate de bacterii, virusuri, fungi și paraziți, alături de traumatismele accidentale la nivelul globului ocular și cele cauzate de purtarea necorespunzătoare a lentilelor de contact.
În mod fiziologic, epiteliul cornean asigură protecție împotriva patogenilor externi și protejează globul ocular de agresiunea acestora, dar anumiți germeni pot depăși această barieră de apărare, cauzând leziuni ulcerațive la acest nivel.
În funcție de agentul etiologic implicat în apariția leziunilor de la nivelul corneei, keratitele infecțioase pot fi clasificate după cum urmează:
- Keratita bacteriană este cauzată mai frecvent de Pseudomonas, Staphylococcus, Streptococcus, Moraxella și uneori de Nocardia sau micobacterii atipice;
- Keratita generată de Acanthamoeba (protozoar);
- Keratita fungică generată de Aspergillus, Fusarium, Candida, Alternaria și Microsporidia;
- Keratita virală cauzată de infecția cu virusul herpes simplex (keratita herpetică), Adenovirus;
- Keratita parazitară cauzată de infestarea masivă cu helminți.
Formele non-infecțioase ale acestei patologii sunt determinate de traumatismele oculare cauzate de corpii străini intraoculari, anumite patologii autoimune cu evoluție sistemică precum lupusul eritematos sistemic, poliangiita granulomatoasă, artrita reumatoidă, poliarterita nodulară, sau bolile de colagen cu afectare vasculară. Ulcerul cornean neurotrofic poate fi asociat cu zona zoster oftalmică sau leziunile nervului trigeminal de cauză iatrogenă (extirparea anumitor tumori de la nivelul extremității cefalice poate determina lezarea accidentală a nervului trigeminal).
Factori de risc ai keratitei
Principalii factori de risc implicați în apariția ulcerului cornean sunt reprezentați de:
- aplicarea necorespunzătoare a lentilelor de contact; menținerea lentilelor de contact în timpul înotului, dezinfectarea necorespunzătoare a acestora înainte de aplicare și purtarea lor mai mult decât este recomandat de către producător poate favoriza apariția leziunilor corneene cu risc de suprainfectare;
- apartenența la sex: incidența acestei patologii este mai crescută la persoanele de sex masculin în raport cu cele de sex feminin;
- xeroftalmie; mai frecvent întâlnită în țările aflate în curs de dezvoltare, xeroftalmia se manifestă ca urmare a deficitului de vitamina A și cauzează uscăciune oculară, fiind asociată cu ulcere corneene, în special la copii cu deficit nutrițional sever;
- anumite patologii autoimune cu manifestare sistemică;
- utilizarea îndelungată de picături oftalmice pe bază de corticosteroizi.
Diagnostic keratită
Diagnosticul de keratită este stabilit de către medicul oftalmolog prin intermediul anamnezei și al examenului clinic al pacientului efectuat cu ajutorul biomicroscopului.
În anumite situații, medicul curant poate solicita pacientului efectuarea unei serii de analize de laborator pentru confirmarea diagnosticului etiologic al patologiei și orientarea planului terapeutic. În cazul în care medicul suspicionează existența unei infecții la nivel ocular, acesta poate recomanda efectuarea unei culturi din secrețiile oculare ale pacientului sau poate solicita acestuia să trimită lentilele de contact (în cazul în care pacientul poartă lentile de contact) spre laboratorul de microbiologie în vederea testării lor pentru bacterii, viruși sau fungi.
Tratamentul keratitei
Tratamentul keratitei este etiologic și vizează cauza care favorizează apariția leziunilor corneene. În situațiile în care procesul inflamator ocular este cauzat de un traumatism, tratamentul presupune administrarea de lacrimi artificiale și picături oftalmice cu analgezice pentru a reduce disconfortul local dureros resimțit de pacient.
În cazul în care se constată existența unui corp străin intraocular, acesta este îndepărtat de către medicul oftalmolog, ulterior fiind necesară administrarea de picături oftalmice antiinflamatorii și analgezice.
Keratita bacteriană este tratată cu ajutorul medicamentelor antibiotice locale sub formă de picături sau sistematice (orale) administrate conform indicațiilor oftalmologului. Keratita virală beneficiază de medicamente antivirale cu instituire precoce (preferabil în primele zile de la apariția leziunilor corneene), picături oftalmice pe bază de corticosteroizi și lacrimi artificiale. Cazurile severe de keratită virală care asociază subțierea severă a corneei sau perforarea acesteia necesită aplicarea unui adeziv tisular special și a lentilelor de contact cu rol de protecție care acționează ca un bandaj ocluziv.
Ulcerele corneene de cauză fungică necesită tratament local și sistemic cu antifungice administrate conform recomandărilor medicului curant. Keratita determinată de infecția cu Acanthamoeba este mai dificil de tratat și necesită administrarea de antibiotice locale sub formă de picături.
Constituirea de țesut cicatriceal la suprafața corneei este cea mai frecventă complicație a keratitei, care poate duce la pierderea vederii, însă aceasta poate fi prevenită cu succes prin prezentarea rapidă la medicul oftalmolog în primele zile de la apariția manifestărilor clinice ale afecțiunii.