Cauze blefarită
Una dintre principalele cauze care favorizează apariția blefaritei este reprezentată de flora bacteriană saprofită care colonizează tegumentul pleoapelor și poate favoriza acumularea germenilor la baza genelor generând inflamație, prurit și disconfort ocular.
Dezvoltarea exacerbată a bacteriilor la suprafața pleoapelor creează un dezechilibru local al florei normale și declanșează apariția proceselor inflamatorii cu apariția blefaritelor de tip anterior localizate pe linia de inserție a genelor la nivelul pleoapelor superioare.
Germenii implicați în mod frecvent în apariția blefaritelor sunt reprezentați de Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis, Corynebacterium macginleyi și Propionibacterium acnes, bacterii cu potențial patogen care colonizează în mod fiziologic tegumentele și pot declanșa procese infecțioase la nivelul pleoapelor în anumite condiții favorizante.
Alergiile și demodicoza (Demodex folliculorum este un parazit care poate fi regăsit pe tegumentul feței și la baza genelor și generează această afecțiune) reprezintă alte cauze de apariție a blefaritei anterioare.
Blefarita posterioară este localizată spre interiorul pleoapelor care acoperă suprafața globilor oculari și apare ca urmare a unei obstrucții ale glandelor sebacee Meibomius. Acest tip de blefarită evoluează cu hipertrofia marginii libere a pleoapelor și este mai frecvent asociată cu alte afecțiuni dermatologice de tipul rozaceei sau mătreții scalpului.
Factori de risc blefarită
Factorii de risc care predispun în mod frecvent la apariția blefaritelor sunt reprezentați de mătreața scalpului, rozaceea, dermatita seboreică, diabetul zaharat, infecțiile oculare recurente, ptoza palpebrală (pleoapa căzută) și existența unui teren atopic (predispoziția la alergii) al pacientului. Umiditatea aerului, temperatura ambientală și expunerea la praf constituie alți factori de risc care pot genera apariția blefaritelor. Cosmeticele decorative pentru ochi expirate, cele depozitate necorespunzător în mediu umed și ustensilele de machiaj neigienizate acumulează bacterii și cresc riscul de apariție al blefaritelor în momentul aplicării la nivelul pleoapelor/genelor.
Complicațiile blefaritei
În general, boala prezintă evoluție favorabilă, însă există și cazuri în care blefarita în special forma cronică a acesteia, poate genera apariția de complicații reprezentate de:
- Orjelet sau urcior datorat obstrucției unei glande sebacee;
- Chalazion, afecțiune care apare ca urmare a evoluției cronice a orjeletului;
- Sindromul de ochi uscat;
- Leziuni ale corneei (învelișul transparent al ochiului);
- Sindromul ochiului roșu.
Diagnosticul de blefarită
Diagnosticul blefaritei este stabilit de către medicul oftalmolog cu ajutorul informațiilor obținute din anamneză și examenul clinic al pacientului.
În anumite situații, medicul poate solicita pacientului să efectueze un examen bacteriologic al secrețiilor oculare, pentru stabilirea sau excluderea etiologiei de cauză infecțioasă a blefaritei. Medicul oftalmolog poate recolta scuame de la suprafața genelor în vederea examinării microscopice a acestora în cadrul laboratorului de microbiologie pentru depistarea Demodexului.
Tratament blefarită
Tratamentul etiologic al blefaritei are ca scop îndepărtarea agentului cauzal care favorizează formarea scuamelor și apariția manifestărilor neplăcute pentru pacient și include:
- Practicarea igienei riguroase a genelor în special seara înainte de culcare, care începe cu demachierea corespunzătoare și include spălarea blândă a genelor și a pleoapelor cu apă călduță și șampon pentru copii sau cleanser blând care nu irită ochii; aceste manevre previn acumularea de bacterii la nivelul genelor și repermeabilizează orificiile glandelor sebacee prin îndepărtarea sebumului și a impurităților;
- Aplicarea de comprese sterile îmbibate în ser fiziologic călduț favorizează desprinderea cu ușurință și îndepărtarea scuamelor și a secrețiilor încrustate constituite peste noapte la nivelul marginii libere a pleoapelor;
- Administrarea de tratament antibiotic în cazul blefaritelor bacteriene; terapia cu antibiotic pentru blefarită se instituie numai la recomandarea medicului curant și poate include administrarea de comprimate, unguente locale sau picături oftalmice.
Tratamentul simptomatic al blefaritei include administrarea de picături oftalmice pe bază de corticosteroizi, care ameliorează edemul și pruritul palpebral. Tratamentul corticoid trebuie administrat cu discernământ în conformitate cu indicațiile medicului oftalmolog datorită efectelor nefavorabile care apar la utilizarea pe termen lung a acestui tip de preparate.
Lacrimile artificiale pot fi obținute fără prescripție medicală și sunt indicate pentru corectarea disfuncției lacrimale și diminuarea sindromului de ochi uscat al pacienților cu blefarită cronică.
Tratamentul blefaritei este de cele mai multe ori de lungă durată și necesită conformitate crescută din partea pacientului, deoarece primele efecte ale terapiei apar de obicei la 3-4 săptămâni de la inițiere.