Xanthelasma și iridociclita sunt afecțiuni medicale distincte, cu etiologii, manifestări clinice și abordări terapeutice diferite. Xanthelasma este caracterizată prin depozite lipidice galbene la nivelul pleoapelor. Aceasta reflectă adesea tulburări ale metabolismului lipidic. Iridociclita, o inflamație intraoculară, poate fi asociată cu infecții și boli autoimune.
În acest articol, poți afla în detaliu despre diferențele esențiale între aceste două afecțiuni.
Xanthelasma: Depozite de colesterol pe pleoape
Xanthelasma sunt depozite de colesterol de culoare galbenă, care se formează pe pleoape. Deși sunt inofensive din punct de vedere medical, pot fi deranjante din punct de vedere estetic.
Care sunt cauzele?
Xanthelasma, deși aparent o simplă problemă estetică, poate ascunde tulburări metabolice semnificative. Hiperlipidemia, cea mai frecventă cauză, se referă la un dezechilibru al lipidelor din sânge, caracterizat prin niveluri crescute de colesterol LDL (colesterolul "rău") și trigliceride. Aceste lipide, în exces, se pot depune sub piele, formând plăcile galbene specifice xanthelasmei.
Predispoziția genetică joacă un rol important în apariția xanthelasmei. Anumite persoane moștenesc gene care le fac mai susceptibile la tulburări ale metabolismului lipidic, ceea ce poate duce la formarea depozitelor de colesterol pe pleoape. Deși hiperlipidemia este cauza dominantă, xanthelasma poate fi asociată și cu alte afecțiuni metabolice.
Diabetul zaharat, de exemplu, poate afecta metabolismul lipidelor, crescând riscul de xanthelasma. Bolile hepatice, care perturbă procesarea lipidelor de către ficat, pot contribui, de asemenea, la apariția acestei afecțiuni. În cazuri rare, xanthelasma poate fi un semn al unor boli sistemice mai complexe.
Xanthelasma: Simptome
Xanthelasma se distinge prin absența simptomelor subiective, neprovocând durere, mâncărime sau orice alt tip de disconfort. Această caracteristică asimptomatică face ca depistarea afecțiunii să fie pur vizuală, bazându-se pe observarea directă a leziunilor cutanate. Depozitele de colesterol se prezintă sub forma unor plăci sau noduli de culoare galbenă, cu o consistență moale și o suprafață netedă.
Localizarea predilectă a xanthelasmei este la nivelul pleoapelor, cel mai frecvent în zona pleoapei superioare interne și a pleoapei inferioare interne. Dimensiunile leziunilor variază de la câțiva milimetri la câțiva centimetri, iar forma lor poate fi plată sau ușor reliefată. În unele cazuri, leziunile pot conflua, formând plăci mai mari și mai extinse. Aspectul estetic al xanthelasmei poate genera disconfort psihologic, determinând pacienții să solicite tratament.
Cum poate fi tratată xanthelasma?
Cea mai comună metodă de tratament este îndepărtarea chirurgicală a depozitelor. O altă opțiune este tratamentul cu laser, care poate fi mai puțin invaziv decât cel chirurgical.
În unele cazuri, medicamentele pot fi utilizate pentru a reduce nivelul de colesterol și pentru a preveni formarea de noi depozite.
Iridociclita: Inflamația irisului și a corpului ciliar
Iridociclita este o inflamație a irisului (partea colorată a ochiului) și a corpului ciliar (structura care produce umoarea apoasă). Aceasta poate provoca durere, roșeață și vedere încețoșată.
Care sunt cauzele?
Iridociclita poate fi cauzată de infecții bacteriene, virale sau fungice. În unele cazuri, afecțiunea este asociată cu boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă sau lupusul. Și traumatismele oculare pot duce la apariția iridociclitei.
Simptome
Iridociclita, o inflamație a irisului și a corpului ciliar, se manifestă printr-o serie de simptome care pot afecta semnificativ confortul vizual și calitatea vieții. Durerea oculară, adesea descrisă ca o senzație de arsură sau de presiune, este un simptom comun, însoțită de roșeață oculară vizibilă. Sensibilitatea crescută la lumină, cunoscută sub numele de fotofobie, determină disconfort chiar și în condiții de lumină moderată.
Vederea încețoșată, cauzată de inflamația intraoculară, poate varia de la o ușoară neclaritate la o pierdere semnificativă a acuității vizuale. De asemenea, pupila poate deveni mică sau neregulată, reflectând afectarea structurilor oculare implicate în controlul dimensiunii pupilei.
Tratament
Tratamentul iridociclitei se axează pe controlul inflamației și prevenirea complicațiilor. Picăturile oftalmice cu corticosteroizi reprezintă prima linie de tratament, acționând direct asupra inflamației și reducând simptomele.
Dilatatoarele pupilare, administrate sub formă de picături, au rolul de a ameliora durerea și de a preveni formarea aderențelor între iris și cristalin. Aceste complicații care pot afecta vederea.
În cazurile severe sau când iridociclita este asociată cu boli sistemice, medicamentele cu administrare orală pot fi necesare pentru a controla inflamația la nivel sistemic.
Tratamentul cauzei subiacente este esențial pentru prevenirea recidivelor.
Dacă iridociclita este cauzată de o infecție, se vor administra antibiotice, antivirale sau antifungice, în funcție de agentul patogen identificat.
Când să consulți un medic oftalmolog?
Este important să consulți un medic oftalmolog dacă observi oricare dintre simptomele menționate, deoarece acestea pot indica afecțiuni oculare care necesită diagnostic și tratament specializat.
- Depozite galbene pe pleoape (xanthelasma): Deși adesea inofensive, aceste depozite pot semnala probleme cu nivelul colesterolului. Un oftalmolog poate evalua sănătatea oculară și poate recomanda investigații suplimentare.
- Durere oculară: Durerea oculară poate fi un simptom al unor afecțiuni variate, de la infecții și inflamații până la glaucom. Un oftalmolog poate determina cauza durerii și poate institui tratamentul adecvat.
- Roșeață oculară: Roșeața oculară poate fi cauzată de iritații, infecții sau inflamații. Un oftalmolog poate examina ochiul și poate prescrie tratamentul necesar.
- Sensibilitate la lumină (fotofobie): Acesta poate fi un simptom al unor afecțiuni oculare inflamatorii, cum ar fi irita sau uveita. Un oftalmolog poate evalua cauza fotofobiei și poate recomanda tratamentul adecvat.
- Vedere încețoșată: poate fi cauzată de o varietate de probleme oculare, de la erori de refracție și cataractă până la afecțiuni mai grave. Un oftalmolog poate efectua un examen oftalmologic complet și poate determina cauza vederii încețoșate.