Hipermetropia
Hipermetropia la copii
Hipermetropia în copilărie apare ca un defect de refracției prin care imaginea este focalizată în spatele retinei provocând o vedere încețoșată. Cauza principală este dimensiunea globului ocular și, mai rar, anomalii ale corneei și ale cristalinului dobândite ereditar.
Se poate corecta?
Majoritatea copiilor sunt hipermetropi la naștere (hipermetropie fiziologică), dar spre adolescență, pe măsură ce ochiul se dezvoltă, scade, până la dispariție. Dacă nu a fost complet corectat până atunci, este posibil ca defectul să persiste pentru tot restul vieții. Capacitatea de acomodare (concentrare) a ochiului la copii este mai mare decât la adulți și este de obicei suficientă pentru a compensa hipermetropia scăzută și pentru a permite o vedere bună a obiectelor apropiate. Uneori, nevoia de a face acest efort de acomodare poate provoca oboseală oculară, disconfort sau dureri de cap, chiar dacă hipermetropia nu este foarte mare.
Cauze
Hipermetropia are, în multe cazuri, o componentă ereditară, motiv pentru care apare mai frecvent la persoanele care au antecedente în familie. Cu toate acestea, pot fi implicați și alți factori.
Majoritatea nou-născuților sunt hipermetropi, defect care se corectează pe măsură ce ochiul se dezvoltă, până când acesta dispare, în majoritatea cazurilor, până la adolescență. Cu toate acestea, dacă hipermetropia la copii nu este corectată în mod adecvat, poate declanșa alte tulburări de vedere, precum ochiul leneș sau strabismul. În cazurile în care hipermetropia nu este foarte mare, tinerii au tendința de a compensa prin acomodarea mușchilor oculari, dar odată cu vârsta această capacitate se pierde și hipermetropia pe care o aveau în copilărie reapare, fiind necesară corecția optică.
Cum depistăm hipermetropia?
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Dureri de cap: pot fi provocate de efortul suplimentar pentru a se concentra și pot crește în intensitate pe parcursul zilei, ameliorându-se în weekend.
- Esotropie: strabism în care un ochi este orientat spre interior. Poate fi corectat total sau parțial.
- Copilul își freacă ochii, clipește frecvent sau își încrețește fruntea, posibil datorită unor dureri la nivelul ochilor, înțepături și lăcrimare.
- Dificultăți de citire și scriere, performanță școlară slabă și dificultăți de concentrare.
Corectarea hipermetropiei
Tratamentul obișnuit la copii se face cu ajutorul ochelarilor pentru corecție optică. Pot avea nevoie de corecție dacă hipermetropia este mare pentru vârsta lor sau în cazul în care aceasta devine simptomatică. În funcție de vârsta copilului și de capacitatea acestuia de a colabora, pentru practicarea sportului sau în cazuri de anizometropie (diferența semnificativă de dioptrie între ochi) se pot recomanda lentilele de contact.
Hipermetropia la adulți
Hipermetropia este o eroare de refracție a ochiului care apare atunci când imaginile sunt focalizate în spatele retinei și nu direct pe aceasta, provocând vedere încețoșată sau neclară la distanțe intermediare și apropiate. Acest lucru se întâmplă de obicei deoarece corneea sau cristalinul (sau ambele) nu funcționează la parametrii normali sau dimensiunea globului ocular este mai mică decât ar trebui să fie în mod normal. Astfel, persoanele cu hipermetropie pot întâmpina probleme la citit, când privesc la televizor sau nu disting semnele de circulație în timpul condusului. Hipermetropia este adesea însoțită de astigmatism.
Cauze
Hipermetropia are, în multe cazuri, o componentă ereditară, motiv pentru care apare mai frecvent la persoanele care au antecedente în familie. Cu toate acestea, pot fi implicați și alți factori.
Majoritatea nou-născuților sunt hipermetropi, defect care se corectează pe măsură ce ochiul se dezvoltă, până când acesta dispare, în majoritatea cazurilor, până la adolescență. Cu toate acestea, dacă hipermetropia la copii nu este corectată în mod adecvat, poate declanșa alte tulburări de vedere, precum ochiul leneș sau strabismul. În cazurile în care hipermetropia nu este foarte mare, tinerii au tendința de a compensa prin acomodarea mușchilor oculari, dar odată cu vârsta această capacitate se pierde și hipermetropia pe care o aveau în copilărie reapare, fiind necesară corecția optică.
Cum depistăm hipermetropia?
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Vederea în ceață a obiectelor din apropiere: acest simptom este cel mai frecvent, deși poate trece uneori neobservat sau poate fi atenuat la copii sau tineri datorită capacității de acomodare a ochilor.
- Dureri de ochi sau oboseală: apar de obicei dacă petreci mult timp făcând activități care necesită concentrare pe obiectele aflate aproape de ochi, cum ar fi cititul, lucrul la computer etc.
- Cefalee: mai ales după o suprasolicitare prelungită a ochilor.
- Roșeață a ochilor: mai ales la sfârșitul zilei. Poate fi însoțită de spargerea vaselor de sânge la nivelul ochilor, usturime și clipire excesivă.
- Strabismul sau exotropia (deviația ochiului spre exterior): poate apărea uneori ca o reacție involuntară la acomodarea pe care o fac ochii pentru a focaliza corect.
Cum poate fi corectată hipermetropia?
Hipermetropia poate fi corectată prin chirurgie refractivă cu laser (LASIK) sau prin implantarea unei lentile intraoculare. Ambele variante reprezintă o soluție rapidă și eficientă pentru corectarea simultană a hipermetropiei și a altor erori de refracție, precum astigmatismul și presbiopia.
Pentru alegerea celui mai potrivit tratament se ține cont de nevoile particulare ale fiecărui pacient (muncă, hobby-uri etc.). Se realizează un studiu preoperator complet pentru a evalua caracteristicile ochiului ce include teste precum topografia corneei, pupilometrie, aberometrie oculară, biometrie etc. Finalizarea tuturor acestor teste nu durează de obicei mai mult de câteva ore. Luând în considerare nevoile pacientului și rezultatele examinărilor, se alege cea mai bună tehnică pentru fiecare pacient în parte.
Alte opțiuni pentru corecția hipermetropiei în cazul în care pacientul nu este eligibil sau nu dorește o intervenție chirurgicală:
- Corecția cu ochelari
Este cea mai simplă și mai comună modalitate de a corecta hipermetropia. Chiar dacă pacientul are o dioptrie scăzută, este indicat să poarte ochelari de vedere pentru a evita simptomele acestei afecțiuni, precum durerile de cap sau durerile de ochi.
- Corecția cu lentile de contact
Pacienții ce nu doresc să poarte ochelari au și opțiunea de a purta lentile de contact. Există numeroase lentile de contact ce pot corecta hipermetropia dar și alte erori de refracție. Lentilele de contact pot fi moi, RGP (semi-rigide) sau lentile de ortokeratologie (lentile de contact pe care pacientul le pune noaptea și obține o vedere bună fără a fi nevoie să utilizeze un alt sistem de corecție în timpul zilei).
În urma consultației, medicul oftalmolog poate face o evaluare și poate recomanda cea mai bună opțiune pentru fiecare pacient în parte.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Este hipermetropia ereditară?
Hipermetropia, în majoritatea cazurilor, este ereditară, motiv pentru care apare mai frecvent la persoanele cu antecedente de hipermetropie în familie.
Ce este hipermetropia din copilărie? Se poate vindeca?
Majoritatea copiilor sunt hipermetropi în copilărie, dar în multe cazuri puterea de acomodare (de focalizare) a ochiului este de obicei suficientă pentru a compensa hipermetropia scăzută și le permite să vadă obiectele din apropiere. Nevoia de a face acest efort de acomodare poate provoca totuși oboseală oculară, disconfort sau dureri de cap.
Hipermetropia din copilărie se corectează de obicei pe măsură ce ochiul se dezvoltă și scade, până la dispariție, spre adolescență. Dacă până atunci hipermetropia nu a fost complet corectată, este posibil ca afecțiunea să persiste pe parcursul vieții.
Poate fi prevenită hipermetropia?
Nu, hipermetropia nu poate fi prevenită, dar este indicat să o tratezi cât mai curând posibil pentru a evita consecințele ei și pentru a controla eventualele probleme conexe.
Cum știu dacă sunt eligibil pentru operația cu laser ce tratează hipermetropia?
În principiu, orice persoană cu vârsta de peste 21 de ani care are o dioptrie stabilă de cel mult 5 dioptrii poate fi supusă unei operații cu laser. Înainte de intervenția chirurgicală este necesar un examen oftalmologic complet, ce include teste de refracție, în urma căruia se poate confirma că operația este potrivtă.
Pe lângă hipermetropie, pot avea o altă eroare de refracție?
Persoanele hipermetrope pot avea, de asemenea, astigmatism și, la o vârstă mai înaintată, presbiopie.
Este posibil să fii operat pentru cataractă și hipermetropie în același timp?
Chirurgia cataractei constă în îndepărtarea cristalinului natural opacifiat (cataracta) și înlocuirea acestuia cu o lentilă intraoculară. Datorită tehnologiei actuale, putem personaliza această lentilă intraoculară pentru a corecta erorile de refracție ale ochiului în cadrul aceleiași operații: miopie, hipermetropie, presbiopie și astigmatism.
Este posibil să fii operat de cataractă după o operație de hipermetropie?
Da, întâlnim frecvent această situație. Este posibil ca o persoană să fi suferit o intervenție chirurgicală în trecut pentru a-și corecta hipermetropia și mai târziu, datorită înaintării în vârstă, să dezvolte cataractă. În acest caz, este nevoie să informezi medicul oftalmolog asupra intervențiilor din trecut pentru ca acesta să poată alege corect cristalinul intraocular.
Miopia
Miopia la copii
Miopia în copilărie apare ca o eroare de refracție în care imaginea este focalizată în fața retinei, vederea devenind încețoșată. Defectul apare deoarece globul ocular este mai lung decât ar trebui să fie în mod normal sau, mai rar, din cauză că puterea optică a corneei și a cristalinului este mai mare decât este necesar.
Miopia poate fi ereditară și apare rar la sugari. Miopia se dezvoltă în timpul vârstei școlare și se poate mării până la 18 ani sau mai mult, deoarece este asociată cu creșterea globului ocular.
Copiii cu miopie văd bine obiectele din apropiere și, pe de altă parte, văd obiectele aflate la o anumită distanță ca fiind neclare. Mulți copii nu sunt conștienți că nu văd bine, întrucât miopia apare progresiv, iar dacă nu este diagnosticată, se poate asocia, în multe cazuri, cu eșecul școlar. Copiii miopi își “mijesc” adesea ochii pentru a se concentra mai bine
Corecția miopiei
Spre deosebire de hipermetropie, miopia trebuie întotdeauna corectată. Tratamentul obișnuit la copii este cu ajutorul ochelarilor de corecție. La fel ca la hipermetropie, și în funcție de vârsta și colaborarea copilului, se pot folosi lentile de contact.
Miopia la adulți
Miopia este un defect vizual în care pacientul nu se poate concentra bine asupra obiectelor îndepărtate, dar poate vedea clar obiectele din apropiere. Este una dintre cele mai frecvente probleme de refracție. Apare de obicei după vârsta de 5 ani și continuă să crească până la stabilizare în jurul vârstei de 20 de ani. Poate fi asociată cu alte defecte vizuale precum astigmatismul sau oboseala ochilor și poate fi corectată cu ochelari, lentile de contact, lentile orto-k sau chirurgie refractivă.
Cum depistăm miopia?
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Apropierea de obiecte din cauza lipsei vederii la distanță.
- Vedere în ceață a obiectelor îndepărtate.
- Strângerea din ochi pentru o mai bună concentrare asupra obiectelor.
- Oboseala ochilor.
- Dureri de cap.
Se poate corecta miopia?
Astăzi, există diferite tipuri de tratament pentru miopie, fie ele optice sau chirurgicale (chirurgie refractivă). Corecția optică se face cel mai frecvent prin utilizarea ochelarilor și/sau a lentilelor de contact, deși acest tip de corecție poate fi incomod.
La nivel optic, există și posibilitatea utilizării lentilelor de ortokeratologie (orto-k) care încetinesc creșterea miopiei cu până la 45% și care permit pacientului să nu folosească corecția în timpul zilei și, prin urmare, să ducă o viață normală, deoarece se folosesc doar noaptea. Acest tip de tratament este reversibil și poate fi efectuat la orice vârstă.
Care sunt cauzele și ce tipuri de miopie există?
Ochiul miopic focalizează obiectele în fața retinei și nu pe aceasta, fie din cauza creșterii lungimii ochiului, care este cea mai frecventă cauză, fie din cauza creșterii puterii de refracție a elementelor sale interne, corneea. și a cristalinului.
Ce este miopia congenitală?
Este ereditară și apare la nou-născut ca o consecință a modificărilor în structura ochiului. De obicei are o origine genetică ce poate fi legată de nașterea prematură sau de o afecțiune a mamei în timpul sarcinii.
Ce este miopia mare?
Miopia mare este cel mai sever tip și se manifestă atunci când pacientul are mai mult de 6 dioptrii. Este asociată cu anomalii ale fundului de ochi. Este ereditară și de obicei crește de-a lungul vieții. Acest tip de miopie necesită controale oftalmologice periodice pentru a depista din timp eventualele complicații.
Ce este miopia simplă?
Vorbim despre miopie simplă sau axială atunci când pacientul are mai puțin de 6 dioptrii. Apare de obicei în copilărie, progresează în timpul adolescenței și se stabilizează în jurul vârstei de 20 de ani. Este cel mai frecvent tip de miopie. De obicei, nu este asociată cu atât de multe patologii oculare precum miopia mare, dar are un risc mai mare de complicații oculare decât pacienții non-miopi.
Copiii cu miopie simplă pot să nu fie conștienți de defectul lor, deoarece nu au avut niciodată o vedere clară. Prin urmare, ei cred că nu au o viziune clară doar pentru că sunt prea departe și de multe ori își strâng puțin pleoapele pentru a vedea mai bine.
Ce sunt falsele miopii?
Nu pot fi definite cu adevărat miopie, ci erori tranzitorii de refracție cauzate de privirea în condiții de lumină scăzută sau acomodare excesivă, dobândite după traumatisme sau boli sistemice precum diabetul, sau după administrarea anumitor medicamente pentru o perioadă lungă de timp.
Este posibil să fii operat pentru cataractă și hipermetropie în același timp?
Chirurgia cataractei constă în îndepărtarea cristalinului natural opacifiat (cataracta) și înlocuirea acestuia cu o lentilă intraoculară. Datorită tehnologiei actuale, putem personaliza această lentilă intraoculară pentru a corecta erorile de refracție ale ochiului în cadrul aceleiași operații: miopie, hipermetropie, presbiopie și astigmatism.
Este posibil să fii operat de cataractă după o operație de hipermetropie?
Da, întâlnim frecvent această situație. Este posibil ca o persoană să fi suferit o intervenție chirurgicală în trecut pentru a-și corecta hipermetropia și mai târziu, datorită înaintării în vârstă, să dezvolte cataractă. În acest caz, este nevoie să informezi medicul oftalmolog asupra intervențiilor din trecut pentru ca acesta să poată alege corect cristalinul intraocular.
În ceea ce privește tratamentul chirurgical, se poate opta pentru chirurgia refractivă cu laser excimer, implantarea de lentile intraoculare de tip ICL sau înlocuirea cristalinului cu lentile intraoculare monofocale, acomodative, cu rază extinsă, sau trifocale.
Chirurgia refractivă cu laser cu excimer este de obicei indicată atunci când miopia s-a stabilizat (în jurul vârstei de 20 de ani) și este ireversibilă. Indicațiile variază atunci când se utilizează implantarea lentilelor intraoculare.
Ochiul miopic este posibil să dezvolte alte patologii asociate la vârsta adultă, cum ar fi glaucomul, degenerescența maculară legată de vârstă sau detașarea de retină, care ar putea duce la pierderea vederii.
Astigmatismul
Astigmatismul este un defect al curburii corneei, structura transparentă în formă de cupolă care acoperă irisul și pupila ochiului sau în forma cristalinului ochiului.
În mod normal, corneea și cristalinul ochiului au o forma curbată și regulată, ajutând la focalizarea clară și corectă a luminii pe retină. În cazul în care corneea sau cristalinul nu au o curbură regulată, razele de lumină nu sunt refractate corect, devenind un viciu de refracție.
Cum depistăm astigmatismul?
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Acest viciu poate apărea de la naștere. De fapt, majoritatea oamenilor au un anumit grad de astigmatism care poate fi combinat cu alte erori de refracție, cum ar fi miopia sau hipermetropia.
- Adulții cu un grad ridicat de astigmatism pot realiza că vederea lor nu este adecvată din cauza vederii încețoșate sau distorsionate, a oboselii ochilor, a durerilor de cap, a nevoii de a mișca ochii pentru a se concentra mai bine sau a altor tulburări vizuale care pot indica prezența acestei erori de refracție.
- În cazul copiilor, este posibil ca aceștia să nu realizeze că au această eroare de refracție și nu menționează că vederea le este încețoșată sau distorsionată. Totuși, dacă nu este corectată, poate afecta performanțele școlare. De aceea este esențial un control la medicul oftalmolog.
Corectarea astigmatismului
În mod normal, prescripțiile mici și medii pot fi corectate prin utilizarea de ochelari sau lentile de contact (torice rigide sau moi). În cazurile de prescripții mai mari, ochelarii sau lentilele de contact rigide sunt de obicei mai potrivite, deși fiecare caz trebuie analizat în mod specific.
Pe de altă parte, pentru unele cazuri cu această eroare de refracție, există diferite tehnici chirurgicale pentru corectarea vederii.
Presbiopia
Presbiopia reprezintă dificultatea de focalizare în vederea de aproape (citit, calculator etc.), care apare de la vârsta de 40-45 de ani. Este cauzată de o dificultate a ochiului de a focaliza la distanțe mici și crește odată cu vârsta. Este o afecțiune ce apare natural și fiziologic, care afectează într-o anumită măsură toți oamenii, în funcție de caz. De obicei se corectează cu ochelari de vedere de apropiere, cu ochelari progresivi sau cu lentile de contact.
Chirurgia refractivă a evoluat în ultimii ani astfel încât, în ziua de azi, presbiopia se poate corecta în același mod ca miopia, hipermetropia și astigmatismul.
Chirurgia de prezbiopie cuprinde tehnici diferite, selectate pentru fiecare caz în parte, în funcție de vârsta pacientului, de corecția necesară pentru vederea la distanță și de caracteristicile ochiului. Tehnica potrivită pentru fiecare caz este evaluată în urma unor teste efectuate de medicul oftalmolog.
Cum se poate trata presbiopia?
- Lentile multifocale
- sub formă de implantat aplicat în interiorul ochiului prin înlocuirea cristalinului. Acestea distribuie lumina în diferite puncte generând o serie de focusuri, în principal unul pentru vederea la distanță și altul pentru vederea de aproape. Cele mai moderne lentile sunt lentilele trifocale cu ajutorul cărora poți obține independența față de ochelari.
- Monoviziune
- distribuirea vederii ochilor astfel încât unul să domine vederea de aproape și celălalt, vederea la distanță, astfel încât, folosind ambii ochi vederea este bună la ambele distanțe. Această metodă poate fi efectuată folosind atât tehnici laser, cât și implanturi de lentile.
- FemtoLASIK
Există diferite tipuri de intervenții chirurgicale cu laser. În funcție de cazul specific al pacientului, intervenția poate fi efectuată numai cu laserul excimer direct, fără a ridica vreun strat de țesut corneean, sau cu ridicarea stratului de țesut corneean cu ajutorul laserului femtosecunde înainte de aplicarea laserului cu excimer pentru corectarea dioptriilor.
- Implanturi corneene
Sunt elemente care se implantează în grosimea corneei. Inelele intracorneene sunt menite să modifice curbura și puterea de refracție a corneei, fiind utilizate mai ales în cazurile de cornee neregulată.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Există vreo modalitate de a preveni prezbiopia?
Nu, deoarece este un defect asociat cu vârsta și îmbătrânirea. Cu toate acestea, este recomandat să limitezi utilizarea dispozitivelor electronice și să eviți utilizarea acestora în condiții de lumină slabă.
Pot să mă operez dacă am avut deja o intervenție chirurgicală pentru miopie în trecut?
Fiecare caz trebuie evaluat în particular. În majoritatea cazurilor, operația este posibilă datorită aparaturii de ultimă generație pe care o utilizăm în cadrul clinicii.
Dacă mi se implantează o lentilă, mi-ar putea reveni presbiopia? Voi avea nevoie din nou de ochelari pentru presbiopie?
În acest caz, operația este definitivă, deoarece scoatem cristalinul natural și îl înlocuim cu o lentilă intraoculară cu dioptrie definitivă.
Dacă mă operez, în cât timp îmi pot relua rutina obișnuită?
Recuperarea vizuală este de obicei rapidă, însă, fiind vorba despre o intervenție chirurgicală, sunt necesare câteva zile de odihnă și efectuarea unor vizite postoperatorii. În cazul activităților ce implică efort fizic, perioada de repaus este puțin mai lungă.