Ce este presbiopia
Presbiopia constituie diminuarea vederii la apropiere, care apare în mod fiziologic la persoanele cu vârsta de peste 40 ani, ca urmare a proceselor de îmbătrânire ale cristalinului. Presbiopia nu poate fi evitată, această tulburare de vedere fiind cauzată de scăderea capacității de acomodare a ochiului, care se instalează treptat, odată cu înaintarea în vârstă.
Cauze presbiopie
Puterea dioptrică a cristalinului depinde de elasticitatea acestei lentile fiziologice, care își poate modifica forma în funcție de apropierea sau depărtarea obiectelor privite. Elasticitatea cristalinului scade în timp, odată cu procesele fiziologice de îmbătrânire ale organismului, determinând formarea de imagini neclare ale obiectelor aflate la apropiere.
Diminuarea gradului de flexibilitate a cristalinului determină focalizarea defectuoasă a razelor de lumină la nivelul retinei cu apariția vederii de aproape în ceață. Persoanele cu prezbitism focalizează imaginea în spatele retinei (nu pe retină), necesitând corecție cu ajutorul ochelarilor sau a lentilelor de contact pentru a obține imagini clare ale obiectelor situate la apropiere.
Factori de risc ai presbiopiei
Principalii factori de risc care pot contribui la apariția presbiopiei sunt reprezentați de:
- Vârsta de peste 40 de ani;
- Anumite patologii de tipul hipermetropiei, diabetului zaharat, sclerozei multiple și bolilor cardiovasculare;
- Anumite tratamente care implică administrarea de antihistaminice, antidepresive și diuretice.
Factorii genetici, alimentația și desfășurarea activităților profesionale și recreationale în medii cu grad redus de iluminare reprezintă alți factori care contribuie la instalarea manifestărilor specifice ale presbiopiei.
Simptome presbiopie
Presbiopia reprezintă un deficit de vedere care se instalează gradual și se manifestă prin nevoia de a îndepărta obiectele ținute aproape (telefon, carte, lucru manual) pentru a obține o imagine clară. Alte manifestări care afectează calitatea vieții pacientului cu presbiopie includ dificultatea de menținere a focalizării în timpul citirii, apariția senzației de oboseală oculară, durere la nivelul ochilor, nevoia de lumină crescută în timpul desfășurării activităților care includ scris/citit și cefalee asociată perioadelor care necesită concentrarea vederii de aproape.
Simptomatologia asociată presbiopiei se accentuează treptat până în jurul vârstei de 65 de ani și uneori poate include și afectarea vederii la distanță, interferând astfel cu activitățile zilnice ale pacientului care este nevoit să poarte ochelari de corecție.
Diagnosticul de presbiopie
Diagnosticul presbiopiei este stabilit de către medicul oftalmolog cu ajutorul informațiilor obținute din anamneză și examenul clinic al pacientului, care include determinarea dioptriilor cu ajutorul unui autorefractometru. Înainte de această procedură, pacientului i se administrează picături cicloplegice care determină mărirea pupilei (midriază) și blocarea temporară a mușchiului ciliar al ochiului, în vederea examinării oftalmologice. Aceste picături pot determina tulburări temporare ale vederii și sensibilitate la lumină, pacienții fiind îndrumați să evite șofatul sau să vină însoțiți la cabinetul medicului oftalmolog.
Conform ghidurilor internaționale de diagnosticare și tratament al patologiilor oftalmologice la adulți, le sunt recomandate vizite medicale regulate în funcție de vârstă, după cum urmează:
- La intervale de 5-10 ani înainte de a patra decadă de viață;
- O dată la 1 sau 3 ani în perioada cuprinsă între 55 și 64 de ani;
- Odată la 1 sau 2 ani după împlinirea vârstei de 65 de ani.
În cazul persoanelor care asociază riscuri specifice pentru a dezvolta diferite tipuri de vicii de refracție, aceste intervale de timp se modifică în conformitate cu indicațiile medicului oftalmolog și manifestările clinice ale fiecărui pacient în parte, la fel ca și în situația celor care prezintă deja o prescripție medicală de ochelari sau lentile de contact corective.
Tratamentul presbiopiei
Tratamentul de primă intenție al persoanelor cu prezbitism este de tip neinvaziv și implică purtarea ochelarilor de corecție cu dioptrii pozitive sau a celor cu lentile bifocale. Lentilele bifocale sunt utilizate pentru corectarea tulburărilor de vedere care asociază miopia (vedere la distanță în ceață) și prezbitism (vederea la apropiere neclară). Lentilele trifocale și cele progresive sunt utilizate pentru corectarea vederii în 3 puncte diferite, care includ vederea la distanță, cea medie și la apropiere, fiind recomandate persoanelor active din punct de vedere profesional, care necesită corecție pentru citit, desfășurarea lucrului la computer și focalizarea imaginilor în depărtare în timpul șofatului.
Lentilele de contact pentru corecția presbiopiei sunt similare celor utilizate de către ochelarii de vedere și au ca scop îmbunătățirea calității socio-profesionale ale pacientului prin îmbunătățirea vederii atât la apropiere, cât și la distanță. Lentilele de contact bifocale de ultimă generație oferă 2 tipuri de corecție de tip periferică și centrală, îmbunătățind calitatea imaginii obținute atât la depărtare, cât și în apropiere.
Lentilele de contact monovision utilizează dioptrii diferite pentru cei 2 ochi (de obicei ochiul dominant beneficiază de dioptrii negative pentru corectarea vederii la distanță, ochiul de cealaltă parte fiind corectat cu ajutorul unei lentile bifocale sau multifocale) pentru obținerea unei imagini clare atât la apropiere, cât și la distanță.
Operație presbiopie
Tratamentul de tip invaziv al presbiopiei se realizează prin intermediul chirurgiei refractive laser în conformitate cu indicațiile medicului oftalmolog și severitatea deficitului de vedere al pacientului. Tratamentul chirurgical efectuat cu ajutorul laserului remodelează corneea pentru obținerea de imagini clare la distanțe diferite pentru fiecare ochi în parte – la apropiere pentru ochiul dominant și la depărtare pentru cel nedominant. Prin suprapunerea celor 2 imagini, pacientul percepe clar obiectele indiferent de proximitatea acestora. Este important de menționat faptul că tratamentul chirurgical în cazul presbiopiei are ca scop remiterea simptomelor, însă nu este etiologic deoarece nu oprește procesele fiziologice de îmbătrânire ale ochilor care generează acest deficit de vedere.
Implantarea de lentile refractive intraoculare este indicată persoanelor cu vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani și implică utilizarea unei lentile refractive de cameră anterioară, care se fixează la nivelul irisului și permit păstrarea cristalinului și implicit a acomodației.
După acest tip de intervenție, vederea este restaurată în proporție majoritară, nefiind necesară purtarea de ochelari sau lentile de contact de corecție. Ambele tipuri de tratamente chirurgicale prezintă contraindicații care sunt prezentate în detaliu pacientului de către medicul oftalmolog, în vederea adoptării unui plan de tratament optim în conformitate cu particularitățile fiecărui caz în parte.
După intervenția chirurgicală refractivă, pacientul trebuie să respecte indicațiile medicului chirurg care îi va explica în detaliu conduita pentru următoarele zile postoperatorii.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Există vreo modalitate de a preveni prezbiopia?
Nu, deoarece este un defect asociat cu vârsta și îmbătrânirea. Cu toate acestea, este recomandat să limitezi utilizarea dispozitivelor electronice și să eviți utilizarea acestora în condiții de lumină slabă.
Pot să mă operez dacă am avut deja o intervenție chirurgicală pentru miopie în trecut?
Fiecare caz trebuie evaluat în particular. În majoritatea cazurilor, operația este posibilă datorită aparaturii de ultimă generație pe care o utilizăm în cadrul clinicii.
Dacă mi se implantează o lentilă, mi-ar putea reveni presbiopia? Voi avea nevoie din nou de ochelari pentru presbiopie?
În acest caz, operația este definitivă, deoarece scoatem cristalinul natural și îl înlocuim cu o lentilă intraoculară cu dioptrie definitivă.
Dacă mă operez, în cât timp îmi pot relua rutina obișnuită?
Recuperarea vizuală este de obicei rapidă, însă, fiind vorba despre o intervenție chirurgicală, sunt necesare câteva zile de odihnă și efectuarea unor vizite postoperatorii. În cazul activităților ce implică efort fizic, perioada de repaus este puțin mai lungă.