Cauzele orjeletului
La nivelul pleoapelor se regăsesc numeroase glande sebacee care în asociere cu secrețiile lacrimale asigură o bună lubrifiere a ochilor, asigurând protecție în fața factorilor de agresiune mecanică (particule de praf, corpi straini) și bacterieni de proveniență externă. În anumite situații, aceste glande se pot obstrucționa prin acumularea de celule epiteliale, sebum și bacterii regăsite în mod fiziologic la suprafața tegumentului, determinând apariția de pustule cunoscute sub denumirea de orjelet sau ulcior.
Constituirea pustulei la nivelul liniei de inserție a genelor se poate datora în anumite situații unei infectii cu Staphylococcus aureus, germen bacterian aflat în constituția florei saprofite tegumentare.
Factorii de risc ai orjeletului
Principalii factori de risc asociați în mod frecvent cu orjeletul sunt reprezentați de istoricul personal de ulcior, anumite afecțiuni ale pielii de tipul dermatitei seboreice sau rozaceei sau patologii metabolice care evoluează cu diminuarea capacității de apărare a organismului, așa cum este diabetul zaharat.
Atingerea frecventă cu mâinile murdare a ochilor (mai ales de către copil în timpul plânsului) și scăderea capacității funcționare a sistemului imunitar secundar unui sindrom febril, boli eruptive (scarlatina, pojar sau varicela) sau infecții sezoniere virale de tip respirator sau gastro-intestinal, reprezintă alți factori de risc care predispun la apariția orjeletului.
Tipuri de ulcior
Orjeletul poate fi clasificat în funcție de mecanismele patologice care îi determină apariția, după cum urmează:
- Orjeletul extern, cauzat de blocarea glandelor sebacee Zeiss sau a glandelor sudoripare Moll situate pe linia de inserție a genelor;
- Orjeletul intern, determinat de blocarea glandelor Meibomian, manifestat prin apariția unei pustule localizate la nivelul feței posterioare a pleoapei (în interior); evoluția spontană a ulciorului intern implică constituirea unui abces în partea conjunctivală a pleoapei care uneori poate erupe extern, cu eliminarea conținutului purulent.
Din punct de vedere al tratamentului, orjeletul intern este mai dificil de tratat în comparație cu ulciorul extern datorită localizării inflamației la un nivel mai profund al pleoapei, fapt care îngreunează drenajul colecției purulente.
Diagnosticul orjeletului
Diagnosticul de orjelet la copil și adult este stabilit de către medicul oftalmolog prin intermediul unui examen clinic efectuat cu ajutorul biomicroscopului în vederea excluderii altor patologii oftalmologice care pot evolua cu simptomatologie similară. Un diagnostic eronat al afectiunii poate determina accentuarea inflamației palpebrale sau închistarea acesteia, această complicație a orjeletului necesitând uneori aplicarea de tratament chirurgical pentru evacuarea pustulei.
Tratament orjelet
Tratamentul orjeletului include aplicarea de comprese calde sterile, umezite cu ser fiziologic la nivelul pleoapei afectate de câteva ori pe zi, timp de 10-15 minute. Pacientul trebuie îndrumat să-și spele în mod frecvent mâinile cu apă și săpun și să evite pe cât posibil atingerea pustulei constituite la nivelul pleoapei și cu atât mai mult exprimarea (stoarcerea) acesteia, pentru a preveni accentuarea inflamației și diseminarea patogenului la nivelul țesuturilor adiacente (în cazul în care orjeletul prezintă etiologie bacteriană).
Orjeletul însoțit de durere oculară, tulburări de vedere sau extinderea procesului inflamator la nivelul întregii pleoape, în jurul ochiului sau la nivelul feței necesită prezentarea la medicul oftalmolog cât mai rapidă, pentru diagnosticare și instituirea de tratament specific.
Orjeletul copilului și adultului constituie o afecțiune care poate manifesta caracter recurent, prevenția reapariției ulciorului fiind asigurată prin respectarea unui set de măsuri simple care includ:
- Curățarea zilnică a pleoapelor (sau la interval de câteva zile) înainte de culcare, cu soluții oftalmice speciale disponibile în farmacii, pentru prevenirea blocării glandelor sebacee de la nivelul pleoapelor;
- Demachierea riguroasă înainte de culcare în cazul persoanelor care utilizează produse de cosmetică decorativă pentru ochi (tuș, dermatograf, rimel, fard);
- Curățarea regulată corespunzătoare a ustensilelor de machiaj pentru ochi (pensule, pensete, ondulatoare de gene) și aruncarea produselor de machiaj expirate;
- Evitarea procedurilor cosmetice care implică aplicarea de extensii ale genelor sau gene false în cazul în care persoana în cauză prezintă istoric de orjelet;
- Dezinfectarea periodică și manipularea în condiții de igienă a lentilelor de contact la purtătorii acestui tip de dispozitive medicale; se recomandă evitarea purtării lentilelor de contact pe durata evoluției orjeletului și înlocuirea acestora cu ochelari de vedere până la remiterea în totalitate a simptomatologiei;
- Igienizarea riguroasă a prosoapelor și a fețelor de pernă utilizate de către pacient pentru a preveni răspândirea infecției;
- Spălarea frecventă a mâinilor cu apă caldă și săpun și evitarea pe cât posibil a atingerii pleoapelor.