Nistagmus

Nistagmusul

este un tremur repetitiv sau o mișcare involuntară a ochilor. Acesta poate fi  orizontal (mișcări stânga-dreapta), vertical (mișcări în sus și în jos), rotativ sau de torsiune (mișcări în rotație) și apare de obicei la ambii ochi. Poate apărea la persoanele sănătoase ca răspuns la stimuli de mediu sau modificări posturale (nistagmus fiziologic) sau poate fi un proces „anormal” (nistagmus patologic).

Nistagmusul patologic, în funcție de vârsta la care începe, poate fi congenital sau dobândit.

Nistagmus congenital

Apare în primele șase luni de viață și poate fi o alterare izolată de cauză necunoscută (cea mai frecventă) sau poate fi cauzat de o altă afecțiune, cum ar fi albinismul, paralizia musculară sau cerebrală, cataracta congenitală, ambliopia sau leziuni în unele părți ale corpului.

Nistagmus dobândit

Nistagmusul dobândit se dezvoltă pe parcursul vieții și poate fi rezultatul unor leziuni în diferite zone ale creierului responsabile cu controlul mișcării ochilor sau leziuni ale aparatului auditiv. Poate avea, de asemenea, o cauză toxică, provocată de medicamente sau consum de droguri.

Simptomele nistagmusului sunt diverse. În nistagmusul congenital, principalul semnal este scăderea calității vederii, deoarece mișcările rapide fac dificilă fixarea privirii. Nistagmusul dobândit poate provoaca tulburări de coordonare (senzația că obiectele din jur  se mișcă). De asemenea, persoanele care suferă de nistagmus congenital au tendința să încline capul deoarece intensitatea nistagmusului se poate modifica în funcție de poziția privirii.
 
Pentru a diagnostica nistagmusul, de cele mai multe ori este suficientă o examinare fizică ce poate fi completată la nevoie de înregistrări ale mișcărilor oculare (electronistagmogramă sau videonistagmogramă). În funcție de tipul nistagmusului, pot fi necesare teste suplimentare, precum RMN, cu scopul de a identifica și evalua cauza.

Tratamentul este dificil și adesea inexistent, în funcție de rădăcina problemei. În cazul în care există o cauză identificabilă și tratabilă, recomandăm să fie eliminată cu prioritate. De exemplu, poate fi vorba despre o cataractă responsabilă de pierderea vederii ce trebuie operată, retragerea medicamentului care provoacă nistagmusul, tratarea unei boli neurologice de bază în cel mai adecvat mod posibil.

În unele cazuri, pot fi prescrise medicamente sau poate fi recomandată utilizarea ochelarilor sau a prismelor pentru a reduce simptomele. De asemenea, injecțiile cu toxină botulinică pot fi folosite pentru a reduce simptomele severe sau pentru a se putea recurge la o intervenție chirurgicală ce modifică poziția mușchilor. Aceasta nu tratează complet nistagmusul, însă corectează mișcarea anormală pe care trebuie să o facă capul pentru o vedere mai bună.