Nistagmus: ce este și ce soluții de tratament există

Cuprins

Ce este nistagmus Nistagmus congenital Nistagmus dobândit Simptome nistagmus Diagnostic nistagmus Tratament nistagmus

Ce este nistagmus

Nistagmus este un tremur repetitiv sau o mișcare involuntară a ochilor. Există mai multe tipuri de nistagmus. Acesta poate fi orizontal (mișcări stânga-dreapta), vertical (mișcări în sus și în jos), rotativ sau de torsiune (mișcări în rotație) și apare de obicei la ambii ochi. Poate apărea la persoanele sănătoase ca răspuns la stimuli de mediu sau modificări posturale (nistagmus fiziologic) sau poate fi un proces „anormal” (nistagmus patologic). În funcție de vârsta la care începe, poate fi congenital sau dobândit. În funcție de formă, există mai multe soluții de tratament nistagmus disponibile.

Nistagmus congenital

Apare în primele șase luni de viață și poate fi o alterare izolată de cauză necunoscută (cea mai frecventă) sau poate fi cauzat de o altă afecțiune, cum ar fi albinismul, paralizia musculară sau cerebrală, cataracta congenitală, ambliopia sau leziuni în unele părți ale corpului.

Nistagmus dobândit

Acesta se dezvoltă pe parcursul vieții și poate fi rezultatul unor leziuni în diferite zone ale creierului responsabile cu controlul mișcării ochilor sau leziuni ale aparatului auditiv. Poate avea, de asemenea, o cauză toxică, provocată de medicamente sau consum de droguri.

Simptome nistagmus

Simptomele acestei boli sunt diverse. În nistagmusul congenital, principalul semnal este scăderea calității vederii, deoarece mișcările rapide fac dificilă fixarea privirii. Atunci când vorbim de cel dobândit, pot apărea tulburări de coordonare (senzația că obiectele din jur se mișcă). De asemenea, persoanele care suferă de forma congenitală au tendința să încline capul deoarece intensitatea afecțiunii se poate modifica în funcție de poziția privirii.

Diagnostic nistagmus

Diagnosticarea acestei afecțiuni, ce se manifestă prin mișcări involuntare ale ochilor, este efectuată printr-o examinare fizică atentă, de cele mai multe ori. Aceasta poate include observarea directă a mișcărilor oculare și evaluarea simptomelor raportate de pacient. Pentru a obține o imagine detaliată a mișcărilor oculare, medicul poate recurge la proceduri specifice, cum ar fi electronistagmografia (ENG) sau videonistagmografia (VNG), care înregistrează mișcările ochilor folosind electrozi sau camere video.

În situațiile în care cauza nistagmusului nu este clară sau când medicul suspectează prezența unor afecțiuni subiacente, pot fi necesare investigații suplimentare. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este una dintre cele mai eficiente teste. Aceasta poate detecta anomalii structurale sau patologii la nivelul creierului care ar putea contribui la apariția nistagmusului.

RMN-ul poate oferi detalii esențiale despre structurile cerebrale, ajutând la identificarea unor posibile cauze precum leziuni cerebrale, tumori sau scleroza multiplă.

În funcție de rezultatele acestor teste, tratamentul pentru nistagmus se va orienta către cauza de bază, care poate varia de la ajustări ale prescripției de ochelari până la soluții de tratament mai complexe. În anumite situații, când nistagmusul este asociat cu alte probleme de vedere sau de echilibru, pot fi implicate și alte specialități medicale, pentru o abordare multidisciplinară.

Tratament nistagmus

De multe ori, tratamentul este dificil și nu poate vindeca în totalitate pacientul. În cazul în care există o cauză identificabilă și tratabilă, este important ca această să fie eliminată cu prioritate. De exemplu, poate fi vorba despre o cataractă responsabilă de pierderea vederii ce trebuie operată. În alte situații, poate fi vorba de retragerea medicamentului care provoacă nistagmusul, tratarea unei boli neurologice de bază în cel mai adecvat mod posibil.

În unele cazuri, pot fi prescrise medicamente sau poate fi recomandată utilizarea ochelarilor sau a prismelor pentru a reduce simptomele acestei afecțiuni. În cazurile mai severe, pot fi utilizate injecții cu toxină botulinică (Botox), care ajută la relaxarea mușchilor care controlează mișcarea ochilor. Această metodă poate reduce temporar simptomele de nistagmus.

De asemenea, există opțiuni chirurgicale pentru a ajusta poziția mușchilor ochilor, ceea ce poate ajuta la controlul nistagmusului. Aceste intervenții chirurgicale sunt recomandate, în general, în situațiile în care alte tratamente nu au avut succes în ameliorarea simptomelor.

Aceste soluțiia nu tratează complet nistagmusul, însă ajută la corectarea mișcării anormale pe care o face capul pentru o vedere mai bună.