Midriaza și mioza: cum pot ajuta în diagnosticarea bolilor de ochi?

Midriaza și mioza sunt termeni medicali care descriu schimbările în dimensiunea pupilei ochiului. Aceste modificări sunt controlate de mușchii irisului și sunt influențate de factori precum lumina, starea emoțională, diferite substanțe chimice sau medicamente. Află din acest material care pot fi afecțiunile diagnosticate cu ajutorul midriazei și miozei și investigațiile specifice.

Midriaza se referă la dilatarea pupilelor. Acest fenomen poate fi un răspuns normal la iluminare slabă, când pupilele se dilată pentru a permite intrarea unei cantități mai mari de lumină în ochi, adaptând astfel vederea la condiții de lumină scăzută. Însă, midriaza poate fi și indusă de alte cauze, inclusiv:

Stimuli emoționali

Frica sau excitarea pot determina, de asemenea, dilatarea pupilelor.

Anumite medicamente, cum ar fi anticolinergicele sau simpatomimeticele, pot provoca dilatația pupilelor.

Traumatismele sau bolile care afectează anumite părți ale creierului pot duce la midriază

Midriaza sau dilatarea pupilei este utilizată adesea în mod deliberat în examinările oftalmologice pentru a permite o vizualizare mai bună a structurilor interne ale ochiului, inclusiv a retinei și a nervului optic.

În ce situații este utilă midriaza?

Midriaza este esențială atât în examinarea fundului de ochi, cât și în evaluarea traumelor oculare.

Examinarea fundului de ochi

Midriaza permite o vizualizare detaliată a fundului de ochi, esențială pentru diagnosticarea timpurie a afecțiunilor care pot avea consecințe grave asupra vederii și sănătății generale. De asemenea, această examinare permite în egală măsură și monitorizarea evoluției bolilor oculare, a eficienței tratamenului și identificarea primelor semne de boli sistemice, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arterială.

Sunt mai multe tehnici de examinare a fundului de ochi.

Oftalmoscopia directă implică folosirea unui oftalmoscop. Pacientul stă într-un mediu întunecat, iar medicul privește direct în ochiul pacientului pentru a observa retină. Această metodă oferă o imagine detaliată dar inversată a retinei și este limitată la o porțiune relativ mică a retinei într-un singur moment.

Există și oftalmoscopia indirectă, ce permite vizualizarea unei porțiuni mai mari a retinei deodată și este utilă pentru examinarea pacienților care nu pot tolera examinarea apropiată, cum ar fi cei în scaune cu rotile sau copiii mici.

Mai există și angiografia fluoresceinică, precum și tomografia cu coerență optică, extrem de utilă în diagnosticarea bolilor retinei la nivel microscop, inclusiv a modificărilor structurale legate de degenerescența maculară și alte patologii retiniene.

Evaluarea traumelor oculare

În cazul existenței unor leziuni oculare, midriaza(pupile dilatate) poate indica o posibilă leziune a nervului optic sau alte probleme neurologice.

Ce este mioza?

Mioza este termenul folosit pentru descrierea constricției (îngustării) pupilelor. Acesta este de obicei un răspuns la lumina intensă, un mecanism de protecție pentru a reduce cantitatea de lumină care pătrunde în ochi și previne daunele la nivelul retinei. Mioza poate fi, de asemenea, influențată de:
Factori fiziologici

Spre exemplu, mioza este mai pronunțată în timpul somnului.

Opioidele și alte medicamente parasimpatomimetice pot cauza constricția pupilelor.

Anumite afecțiuni neurologice sau deteriorarea nervilor care controlează mușchii irisului pot duce la mioză.

Mioza sau constricția pupilei poate fi de asemenea un fenomen fiziologic normal ca răspuns la lumină intensă sau poate fi indusă farmacologic pentru tratamentele care necesită reducerea dimensiunii pupilei. Mioticele (cum ar fi pilocarpina) sunt folosite pentru a trata glaucomul prin facilitarea drenajului fluidului din ochi, reducând astfel presiunea intraoculară.

Mioza are și utilizări clinice, ajutând la diagnosticarea sau managementul unor afecțiuni oculare.

Mioza și managementul glaucomului

Glaucomul este o grupă de boli oculare care cauzează deteriorarea nervului optic, o parte esențială a ochiului responsabilă pentru transmiterea imaginilor către creier. Această deteriorare este, de obicei, asociată cu o creștere anormală a presiunii în interiorul ochiului, cunoscută sub numele de presiune intraoculară.

Există mai multe tipuri de glaucom, dintre care cele mai comune sunt glaucomul cu unghi deschis și glaucomul cu unghi închis. Glaucomul cu unghi deschis este mai frecvent și evoluează lent, iar persoana afectată s-ar putea să nu observe o scădere a vederii până când boala nu este avansată. Pe de altă parte, glaucomul cu unghi închis poate apărea brusc și este o urgență medicală ce necesită tratament imediat.

Medicamentele miotice sunt agenți farmacologici care determină constricția (micșorarea) pupilei, un proces cunoscut sub numele de mioză. Acestea funcționează prin stimularea receptorilor din mușchiul circular al irisului, ceea ce duce la contracția acestuia și, implicit, la diminuarea diametrului pupilei.

Unul dintre principalele utilizări ale medicamentelor miotice este în tratamentul anumitor tipuri de glaucom, în special glaucomul cu unghi închis. Prin constricția pupilei, medicamentele miotice ajută la deschiderea unghiului de drenaj al ochiului, ceea ce permite un flux mai bun al fluidului intraocular și reduce presiunea din interiorul ochiului.

Evaluarea sindroamelor pupilare

Mioza poate fi un simptom al sindromului Horner sau al altor afecțiuni neurologice(accidentul vascular cerebral, traumatismul cranian) care afectează inervația ochiului.

Sindromul Horner este o afecțiune neurologică rară, caracterizată printr-un grup specific de simptome care apar datorită afectării căilor nervoase simpatico-cervicale. Aceste căi nervoase sunt parte a sistemului nervos simpatic și sunt implicate în controlul anumitor funcții ale corpului, cum ar fi mărimea pupilei și reacția la stres.

Simptomele sindromului Horner includ:

Ptosis

Căderea sau lăsarea pleoapei superioare pe o parte a feței. Aceasta este adesea cel mai evident simptom.

O micșorare excesivă a pupilelor pe partea afectată.

Lipsa transpirației pe aceeași parte a feței sau a gâtului pe care apare sindromul.

Retragerea globului ocular în orbită, care poate face ca ochiul să pară mai împins înăuntru.

Ambele condiții, midriaza și mioza, sunt importante în diagnosticarea și gestionarea diferitelor stări de sănătate și în răspunsul adaptativ al ochilor la schimbările ambientale. De asemenea, ele pot oferi informații valoroase despre starea neurologică a unei persoane în diferite contexte clinice.

Mioza și midriaza: când să mergi la medic?

Mioza poate fi un răspuns normal în lumina puternică sau poate fi indusă de medicamente. Totuși, ar trebui să consulți medicul oftalmolog dacă:

  • Mioza este asociată cu durere în ochi, roșeață sau vederea redusă.
  • Apare brusc sau doar la un singur ochi, ceea ce poate sugera o problemă neurologică sau locală la nivelul ochiului.
  • Este însoțită de alte simptome neobișnuite, cum ar fi dureri de cap, confuzie sau probleme de coordonare.

Midriaza poate fi normală în condiții de lumină slabă, dar poate indica și alte probleme medicale. Este recomandat să vizitezi un oftalmolog dacă:

  • O pupilă este dilatată constant, indiferent de schimbările de lumină.
  • Midriaza este însoțită de vedere încețoșată, sensibilitate la lumină sau halouri în jurul luminilor.
  • Apare brusc sau este prezentă numai la un ochi. Aceasta poate fi un semn de glaucom cu unghi închis (o urgență medicală), leziuni ale nervului optic, sau efect al unor medicamente sau droguri.

În concluzie, atât midriaza cât și mioza au aplicații semnificative în oftalmologie, fie că este vorba de facilitarea examinărilor diagnostice, fie de gestionarea anumitor afecțiuni oculare. Înțelegerea modului în care acestea pot indica diferite afecțiuni este esențială pentru diagnosticarea și tratamentul corespunzător al pacienților. Medicul va examina clinic pacientul și va recomanda cea mai bună soluție de tratament.

Dacă resimți oricare din simptomele descrise mai sus, programează-te acum la un consult oftalmologic în cadrul Dr. Mrini Eye Hospital.