În funcție de valorile dioptriilor necesare pentru a corecta eficient viciul de refracție, hipermetropia poate fi:
- Ușoară: necesită corecție cu dioptrii de până la +3;
- Medie: necesită corecție cu dioptrii care pot fi cuprinse între +4 și +6;
- Severă: necesită corecție cu dioptrii mai mari de +6.
Cauze hipermetropie
Hipermetropia poate fi asociată unei deformări antero-posterioare a globilor oculari (ochi turtiți) sau existenței unui grad mic de curbura a corneei. Majoritatea nou-născuților prezintă hipermetropie fiziologică, care se remite spontan (fără tratament) odată cu înaintarea în vârstă, prin procesul de emetropizare. Astfel, în jurul vârstei de 6-7 ani, copilul prezintă dioptrii apropiate de 0, însă există și situații de hipermetropie moștenită de la unul dintre părinți care necesită diagnosticare precoce și corecție adecvată.
În prezența suspiciunii unei hipermetropii cu determinism genetic, se recomandă efectuarea unui examen clinic oftalmologic încă din primii ani de viață ai copilului în vederea depistării precoce a unor valori mari ale dioptriilor. Acest lucru este important pentru a interveni cu corecția corespunzătoare și a asigura o dezvoltare vizuală normală a copilului.
Factori de risc ai hipermetropiei
Principalii factori de risc care predispun la apariția hipermetropiei sunt reprezentați de prezența antecedentelor familiale ale acestui viciu de refracție la rudele de gradul I și înaintarea în vârstă.
Cum se manifestă hipermetropia
Hipermetropia prezintă diferite grade de severitate, ceea ce poate determina manifestări diferite în funcție de valoarea dioptriilor. Persoanele tinere cu hipermetropie cu dioptrii mici de obicei nu întâmpină dificultăți majore de vedere, datorită capacității lor bune de acomodare a cristalinului în funcție de necesități. Hipermetropia mică evoluează încet și, în general, nu asociază complicații grave, generând în principal disconfort la persoanele în jurul vârstei de 40 de ani.
În schimb, hipermetropia cu dioptrii mari poate determina vedere neclară atât la distanță, cât și la apropiere, însoțită de dificultate în menținerea efortului vizual în timpul lecturii și scrisului, vedere neclară în condiții de lumină scăzută, senzație de oboseală oculară, disconfort dureros la nivelul ochilor și cefalee (dureri de cap).
Diagnosticul hipermetropiei
Diagnosticul hipermetropiei este stabilit de către medicul oftalmolog cu ajutorul informațiilor obținute din anamneză și examenul clinic al pacientului, care include determinarea dioptriilor cu ajutorul unui autorefractometru. Înainte de această procedură, pacientului i se administrează picături cicloplegice care determină mărirea pupilei (midriază) și blocarea temporară a mușchiului ciliar al ochiului, în vederea examinării oftalmologice. Aceste picături pot determina tulburări temporare ale vederii și sensibilitate la lumină, pacienții fiind îndrumați să evite șofatul sau să vină însoțiți la cabinetul medicului oftalmolog.
Tratamentul hipermetropiei
În cazul pacienților tineri cu hipermetropie redusă nu este necesar tratamentul corectiv, deoarece flexibilitatea cristalinului permite compensarea eficientă a viciului de refracție și previne apariția tulburărilor de vedere supărătoare.
Terapia de elecție a hipermetropiei este reprezentată de metodele de corecție neinvazive ale viciului de refracție, care implică purtarea de ochelari sau lentile de contact cu dioptrii pozitive în conformitate cu măsurătorile obținute cu ajutorul autorefractometrului.
Opțiunile de tratament invaziv al hipermetropiei includ chirurgia refractivă, care are ca scop reducerea dioptriilor pacientului și implică în mod frecvent utilizarea laserului pentru remodelarea corneei (lentila fiziologică a ochiului care focalizează imaginea). Această procedură minim invazivă se adresează persoanelor diagnosticate cu hipermetropie care necesită corecție cu dioptrii cuprinse între +3 și +4.
Procedura chirurgicală presupune îndepărtarea primului strat al corneei cu scopul de a stimula regenerarea acesteia prin reepitelizare fiziologică. După îndepărtarea parțială a corneei, aceasta este remodelată ulterior cu ajutorul laserului chirurgical, în vederea obținerii unei corecții eficiente a dioptriilor pacientului.
Implantarea de lentile refractive intraoculare este indicată persoanelor care necesită corecție cu dioptrii pozitive mai mari de 4 și a celor cu vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani și implică utilizarea unei lentile refractive de cameră anterioară, care se fixează la nivelul irisului și permit păstrarea cristalinului și implicit a capacității acestuia de acomodare. După acest tip de intervenție, vederea este restaurată în proporție majoritară, astfel încât pacientul nu mai necesită corecție cu ajutorul ochelarilor sau al lentilelor de contact.
Ambele tipuri de tratamente chirurgicale prezintă contraindicații care sunt prezentate în detaliu pacientului de către medicul oftalmolog, în vederea adoptării unui plan de tratament optim în conformitate cu particularitățile fiecărui caz în parte.
După intervenția chirurgicală refractivă, pacientul trebuie să respecte indicațiile medicului chirurg, care îi va explica în detaliu conduita pentru următoarele zile postoperatorii.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Este hipermetropia ereditară?
Hipermetropia, în majoritatea cazurilor, este ereditară, motiv pentru care apare mai frecvent la persoanele cu antecedente de hipermetropie în familie.
Ce este hipermetropia din copilărie? Se poate vindeca?
Majoritatea copiilor sunt hipermetropi în copilărie, dar în multe cazuri puterea de acomodare (de focalizare) a ochiului este de obicei suficientă pentru a compensa hipermetropia scăzută și le permite să vadă obiectele din apropiere. Nevoia de a face acest efort de acomodare poate provoca totuși oboseală oculară, disconfort sau dureri de cap.
Hipermetropia din copilărie se corectează de obicei pe măsură ce ochiul se dezvoltă și scade, până la dispariție, spre adolescență. Dacă până atunci hipermetropia nu a fost complet corectată, este posibil ca afecțiunea să persiste pe parcursul vieții.
Poate fi prevenită hipermetropia?
Nu, hipermetropia nu poate fi prevenită, dar este indicat să o tratezi cât mai curând posibil pentru a evita consecințele ei și pentru a controla eventualele probleme conexe.
Cum știu dacă sunt eligibil pentru operația cu laser ce tratează hipermetropia?
În principiu, orice persoană cu vârsta de peste 21 de ani care are o dioptrie stabilă de cel mult 5 dioptrii poate fi supusă unei operații cu laser. Înainte de intervenția chirurgicală este necesar un examen oftalmologic complet, ce include teste de refracție, în urma căruia se poate confirma că operația este potrivtă.
Pe lângă hipermetropie, pot avea o altă eroare de refracție?
Persoanele hipermetrope pot avea, de asemenea, astigmatism și, la o vârstă mai înaintată, presbiopie.
Este posibil să fii operat pentru cataractă și hipermetropie în același timp?
Chirurgia cataractei constă în îndepărtarea cristalinului natural opacifiat (cataracta) și înlocuirea acestuia cu o lentilă intraoculară. Datorită tehnologiei actuale, putem personaliza această lentilă intraoculară pentru a corecta erorile de refracție ale ochiului în cadrul aceleiași operații: miopie, hipermetropie, presbiopie și astigmatism.
Este posibil să fii operat de cataractă după o operație de hipermetropie?
Da, întâlnim frecvent această situație. Este posibil ca o persoană să fi suferit o intervenție chirurgicală în trecut pentru a-și corecta hipermetropia și mai târziu, datorită înaintării în vârstă, să dezvolte cataractă. În acest caz, este nevoie să informezi medicul oftalmolog asupra intervențiilor din trecut pentru ca acesta să poată alege corect cristalinul intraocular.