Ectropion, entropion: cauze, manifestări și tratament

Ce este ectropionul/entropionul?

Ectropionul reprezintă o afecțiune oftalmologică care constă în răsucirea pleoapei către exteriorul globului ocular "ectro"-în afară sau a răsuci în exterior, care beneficiază de tratament local sau chirurgical în funcție de severitatea cazului adresat. Spre deosebire de ectropion, entropionul reprezintă răsucirea către interior spre globul ocular al pleoapei, această afecțiune necesitând în marea majoritate a situațiilor tratament chirurgical pentru corectarea malpoziției palpebrale.

Cauzele care determină apariția ectropionului / entropionului

Principalele cauze care determină apariția ectropionului sunt reprezentate de:

  • Analize de laborator pentru stabilirea etiologiei infecțioase a patologiei;
  • Teste imagistice reprezentate de radiografie, rezonanță magnetică nucleară sau tomografie computerizată; tomografia de coerență optică are ca scop determinarea grosimii retinei și coroidei pentru stabilirea gradului de inflamație de la acest nivel;  
  • Angiografie cu fluoresceină sau angiografia verde indocianină pentru vizualizarea vaselor de sânge de la nivel ocular și cuantificarea gradului de inflamație al acestora; 
  • Examinarea umorii apoase sau a lichidului vitros.

Entropionul reprezintă o malpoziție palpebrală frecvent întâlnită în practica oftalmologică curentă care poate fi clasificată în funcție de etiologie după cum urmează:

  • Afecțiuni neurologice care determină paralizia nervilor care deservesc pleoapele, în special paralizia Bell;
  • Constituirea de chisturi sau formațiuni la nivelul pleoapelor;  
  • Leziuni palpebrale cauzate de traumatisme, arsuri, dermatită sau intervenții chirurgicale anterioare la nivelul ochilor și al țesuturilor adiacente;
  • Malformații congenitale ale musculaturii perioculare care împiedică dezvoltarea normală a pleoapelor, rar întâlnite în practica oftalmologică curentă.
  • Involuțional: procesele fiziologice de îmbătrânire favorizează pierderea elasticității pielii și al tonusului muscular al fibrelor care asigură menținerea pleoapelor în poziție fiziologică, cauzând apariția entropionului involutiv;
  • Involuțional: procesele fiziologice de îmbătrânire favorizează pierderea elasticității pielii și al tonusului muscular al fibrelor care asigură menținerea pleoapelor în poziție fiziologică, cauzând apariția entropionului involutiv;

Factori de risc ectropion/entropion

Factorii de risc care contribuie la apariția malpozițiilor palpebrale de tipul ectropionului și entropionului sunt reprezentați de îmbătrânirea fiziologică, evenimentele neurologice acute soldate cu paralizii ale nervilor faciali, infecțiile oculare acute (conjunctivita granuloasă) și traumatismele oculare care implică țesuturile palpebrale.

Manifestări clinice ale ectropionului/entropionului

Principalele manifestări care însoțesc malpozițiile palpebrale sunt reprezentate de:

  • Disconfortul dureros al pleoapei;
  • Lăcrimarea în exces;
  • Sindromul ochiului uscat;
  • Sensibilitatea crescută la lumină;
  • Secrețiile oculare abundente care formează cruste, în special dimineața;
  • Vedere încețoșată;
  • Edem palpebral însoțit de eritem (pleoapa este roșie și inflamată);

Netratate, malpozițiile palpebrale pot evolua cu apariția complicațiilor oculare care includ abraziuni corneene, ulcer cornean care poate determina constituirea de țesut cicatriceal cornean, keratită microbiană și în cazuri severe pierderea vederii.

Diagnostic ectropion/entropion

Diagnosticul malpozițiilor palpebrale este stabilit de către medicul oftalmolog prin intermediul examenului clinic de specialitate al pacientului în cadrul căruia se va stabili cauza și planul de tratament al acestor afecțiuni.

Tratament ectropion/entropion

Tratamentul malpozițiilor palpebrale este indicat de către medicul oftalmolog în funcție de cauza, gravitatea și tipul afecțiunii.

În cazul persoanelor care prezintă entropion, variantele terapeutice pot include:

  • Picături oftalmice sau unguente pentru diminuarea disconfortului generat de răsucirea pleoapei către interior;
  • Purtarea de lentile de contact pentru prevenirea apariției leziunilor la nivelul corneei și corectarea malpoziției palpebrale;
  • Administrarea de Botox prin injecții la nivelul anumitor grupe musculare care deservesc pleoapele și cauzează apariția entropionului; efectul tratamentului cu Botox este temporar, acesta necesitând administrare repetată la anumite intervale de timp recomandate de către medicul oftalmolog;
  • Aplicarea de suturi chirurgicale pentru menținerea temporară a pleoapei în poziție anatomică;
  • Intervenție chirurgicală cu scopul de a repara țesutul conjunctiv de susținere a pleoapelor și corectarea malpoziției palpebrale; tehnica chirurgicală utilizată diferă în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte;

În cazul ectropionului, tratamentul poate include:

  • Aplicarea de lacrimi artificiale sau geluri hidratante pentru a proteja suprafața ochiului și diminuarea disconfortului;
  • Administrarea de antibiotic și unguent cu corticosteroid pentru tratarea inflamației;
  • Intervenție chirurgicală în cazurile severe sau persistente, având ca scop reparația țesutului de susținere al pleoapei și corectarea malpoziției palpebrale;

Prevenirea ectropionului/entropionului

Deoarece cauzele apariției malpozițiilor palpebrale sunt variate și complexe, nu există metode specifice de prevenire. Totuși, este recomandat să se evite traumatismele oculare și să se trateze în mod corespunzător afecțiunile oftalmologice și neurologice care pot cauza apariția acestor malpoziții.

Este important ca persoanele cu vârstă înaintată sau cu factori de risc să beneficieze de controale oftalmologice regulate pentru a identifica și trata la timp aceste malpoziții palpebrale.