Discromatopsia, cunoscută popular și sub numele de discromație, este o afecțiune oculară, care se referă la dificultatea unei persoane de a distinge anumite culori sau nuanțe de culori. Dacă ai motive să crezi că ești discromat, ar trebui să citești acest material, pentru a înțelege mai bine de ce nu poți percepe decât o parte din culori și care sunt cauzele care duc la apariția acestei boli. Primul pas pe care poți să îl faci este să efectuezi un test de culori.
Nu poți să percepi decât anumite nuanțe sau confunzi nuanțele între ele? Este foarte posibil să fii discromat și să suferi de o tulburare numită discromatopsie (discromație). Aceasta afectează capacitatea ochiului de a distinge toate culorile din spectru.
În mod normal, ochiul uman percepe și diferențiază totul prin intermediul a trei culori primare: roșu, albastru și verde. Din aceste 3 culori și combinațiile dintre ele, în anumite proporții, derivă toate celelalte.
Ochiul uman percepe aceste culori cu ajutorul celulelor cu conuri, pentru vederea diurnă. Atunci când apar probleme în funcționarea celulelor cu conuri, poate să apară și discromatopsia (discromație).
Ce sunt celulele cu conuri?
Înainte de a detalia principalele simptome ale discromatopsiei, este nevoie să înțelegem ce sunt celulele cu conuri.
Celulele cu conuri sunt un tip de celule din retină, care ajută la captarea luminii. Ele sunt responsabile pentru percepția culorilor și pentru vederea detaliată, de înaltă rezoluție. Celulele cu conuri funcționează cel mai bine în condiții de lumină bună, spre deosebire de celulele cu bastonașe, care sunt mai sensibile și permit vederea în condiții de lumină slabă, dar nu în culori.
Există trei tipuri principale de conuri, fiecare sensibil la diferite lungimi de undă ale luminii, ceea ce permite percepția culorilor. Aceste tipuri sunt adesea denumite după culorile la care sunt cele mai sensibile:
- conuri "S" (scurtă lungime de undă, sensibile la lumina albastră)
- conuri "M" (lungime de undă medie, sensibile la lumina verde)
- conuri "L" (lungă lungime de undă, sensibile la lumina roșie).
Diferențele în sensibilitatea acestor tipuri de conuri la diferite lungimi de undă ale spectrului vizibil permit creierului să interpreteze variații în lungimea de undă ca diferențe de culoare.
Prin combinarea semnalelor primite de la aceste trei tipuri de conuri, ochiul uman poate distinge milioane de culori. Acest proces este esențial pentru percepția culorilor.
Deficiențele în funcționarea sau absența unuia dintre aceste tipuri de conuri pot duce la discromații, afectând capacitatea unei persoane de a vedea și de a distinge culorile corect.
Cum poți afla dacă ești discromat?
Discromatul are o perspectivă unică asupra culorilor și de foarte multe ori nici nu știe că are o problemă, deoarece calitatea vederii nu este afectată, ci doar modul în care ochiul percepe culorile din spectru.
Percepția eronată este dată de faptul că lipsesc anumite celule, responsabile cu identificarea culorilor sau pentru că există anumite traume/leziuni la nivelul acestora, care le împiedică să transmită corect informația.
Sunt persoane cu discromatopsie care nu percep nicio culoare (acromatopsie) și care văd totul în nuanțe de gri. În unele cazuri, un discromat are dificultăți în a percepe culoarea roșie, iar uneori pe cea verde. Acestea sunt tipuri diferite de dicromatopsie, care se pot întâlni în diferite stadii de severitate.
Discromatopia mai poate fi asociată și cu nistagmus, ochi leneș sau o sensibilitate crescută la lumina puternică- fotofobie.
Destul de des, această afecțiune este identificată în momente-cheie, fie în copilărie, fie în viața de adult. În copilărie, copilul poate avea diferite probleme în a alege sau a înțelege culorile atunci când pictează sau desenează. În viața de adult, pacienții pot realiza că au dificultăți la condus sau când dau examenele pentru permisul auto.
Se pare că potrivit studiilor, majoritatea persoanelor care suferă de această tulburare a vederii cromatice sunt bărbați. Motivul pentru care incidența acestei boli este mult mai mare în cazul bărbaților decât al femeilor nu a fost încă identificat.
În concluzie, poți afla dacă ești discromat urmărind aceste 4 aspecte esențiale:
- Probleme în a distinge anumite culori și luminozitatea corectă a acestora.
- Incapacitatea de a diferenția culori asemănătoare sau nuanțe relativ apropiate ale aceleiași culori. De exemplu, pacientul poate confunda albastru cu violet.
- Dificultate în a percepe profunzimea culorilor roșu, verde, albastru și galben
- Probleme în a identifica semnalele de avertizare sau indicatorii de culoare în trafic, după obținerea permisului de conducere.
De ce apare discromatopsia (discromație)?
Cauzele care duc la apariția discromatopsiei sunt multiple. În unele situații, afecțiunea este congenitală (din naștere), iar în alte situații este dobândită, cauzele primare fiind legate de:
- degenerescența maculară legată de naștere;
- traumatisme ale retinei sau nervului optic;
- anumite medicamente prescrise;
- leziuni la nivel cerebral;
- boli cronice - Parkinson, diabet, Alzheimer, scleroza multiplă;
- expunerea la anumite substanțe toxice
- consumul de substanțe interzise
- menținerea pentru mult timp a ochilor în lumina de sudură
Câte tipuri de discromatopsie există?
Există mai multe tipuri de discromatii, dintre care cele mai des întâlnite sunt:
Protanopie și protanomalie: dificultăți în percepția culorii roșu. Protanopia este absența completă a percepției roșului, în timp ce protanomalia reprezintă o percepție redusă a acestei culori.
Deuteranopie și deuteranomalie: dificultăți în percepția culorii verde. Deuteranopia înseamnă absența completă a percepției verdelui, în timp ce deuteranomalia indică o percepție redusă a acestei culori.
Tritanopie și tritanomalie: dificultăți în percepția culorilor albastru și galben. Tritanopia este absența completă a percepției albastrului și galbenului, în timp ce tritanomalia indică o percepție redusă a acestor culori.
Acromatopsia este o formă mai rară și severă a bolii, în care persoana afectată nu poate percepe nicio culoare, văzând totul în nuanțe de gri.
Cum poate fi diagnosticat un discromat?
Diagnosticarea aceste tulburări oculare poate fi realizată prin efectuarea mai multe teste.
Testele sunt recomandate de medicul oftalmolog, în funcție de particularitățile fiecărui caz, pentru a identifica tipul de discromatopsie al pacientului.
Testele de vedere pentru culori, cum ar fi testul Ishihara sau testul anomaloscopului pot fi două dintre acestea.
Testul Ishihara este un test cu plăci colorate, pentru a determina tipul și severitatea discromatopsiei. Testul anomaloscopului măsoară modul în care un discromat percepe culorile în comparație cu o persoană care are vederea normală.
De semenea, istoricul medical personal și familial contează foarte mult în diagnosticarea acestei afecțiuni, precum și examenul fundului de ochi.
Discromatopsia: vindecabilă sau nu?
În prezent, nu există un tratament pentru a corecta complet această condiție, dar există diferite soluții de tratament care să ajusteze efectele acesteia, cum ar fi ochelarii speciali, lentile de contact sau aplicațiile pentru smartphone-uri, care pot ajuta persoanele afectate să distingă mai bine culorile.
Ochelarii și lentilele de contact pot avea culorile pe care ochii unui discromat nu le pot percepe, tocmai de aceea pot fi recomandate ca soluții de tratament care să ajute pacientul să diferențieze obiectele și să se descurce în mediul profesional sau familial.
Consultul oftalmologic este recomandat persoanelor care suferă de discromantopsie, pentru a identifica exact cauza care a dus la apariția bolii.