Corioretinopatia seroasă centrală (CRSC)

Ce este corioretinopatia seroasă centrală

Corioretinopatia seroasă centrală este o afecțiune a retinei și poate să afecteze unul sau ambii ochii. Aceasta reprezintă cea mai mare amenințare pentru acuitatea vizuală. Află de soluții de tratament există pentru corioretinopatie seroasă centrală.

Apare predominant la persoanele tinere de gen masculin.

Stresul, sarcina, administrarea de corticosteroizi și alte modificări hormonale sunt principalii factori de risc.

În caz de vedere încețoșată, percepția unui punct întunecat central, linii deformate și probleme de focalizare la citire, ar trebui consultat un medic oftalmolog. Ar putea fi vorba despre o corioretinopatie seroasă centrală sau o altă problemă a retinei.

Corioretinopatia seroasă centrală nu este o boală frecventă, dar trebuie întotdeauna luată în considerare deoarece este una dintre afecțiunile retinei ce ne amenință vederea, după degenerescența maculară legată de vârstă, ocluziile vasculare sau edemul macular cauzat de diabet.

Cel mai frecvent sunt diagnosticați cu aceasta afecțiune pacienții tineri de gen masculin, cu vârste cuprinse între 30-40 de ani, deși conform ultimelor studii, apare și la pacienții de gen feminin, dar la vârste mai înaintate.

CRSC necesită un diagnostic cât mai exact, care să diferențieze patologia de alte afecțiuni cu simptome asemănătoare, cum ar fi vasculopatia polipoid (un tip de degenerescență maculară legată de vârstă), sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (un tip de uveită), tumori benigne sau tumori maligne (cum ar fi melanomul sau limfomul).

Simptome CRSC

  • Vedere diminuată și încețoșată;
  • Scotoame sau limitări ale câmpului vizual central pe care pacientul le percepe ca pe o pată centrală imobilă întunecată (neagră sau cenușie) care împiedică sau îngreunează lectura;
  • Probleme de focalizare;
  • Rândurile textelor se înclină la citire;
  • Senzația că obiectele sunt mai mici decât în realitate.

Corioretinopatie seroasă centrală: tipuri

Există două tipuri de corioretinopatie seroasă centrală, în funcție de durata lor:

Corioretinopatie seroasă centrală acută

Corioretinopatia seroasă centrală acută este de scurtă durată și autolimitată (se vindecă singură). În aceste cazuri, este necesar să treacă aproximativ trei luni pentru a evalua evoluția acesteia.

Corioretinopatie seroasă centrală cronică

În corioretinopatia seroasă centrală cronică sechelele sunt mai severe. Scăderea acuității vizuale este cauzată de anomalii anatomice. Apar modificări ireversibile în epiteliul pigmentar, un strat situat sub retină care este esențial pentru buna funcționare a fotoreceptorilor. Din acest motiv, este important ca diagnosticul să fie cât mai exact pentru a planifica un tratament corect.

Cauze

În ciuda multor studii și a interesului acordat acestei afecțiuni, nu este cunoscută cu certitudine o cauză exactă. De-a lungul timpului au fost emise mai multe teorii pe această temă. Una dintre cele mai importante și cu o bază științifică solidă face referire la dezechilibrul hormonal, prin care glucocorticoizii acționează ca mineralocorticoizi și produc o inflamație a coroidei, țesut vascular situat sub retină, care hrănește ochiul. Când există inflamație vasculară, pereții vaselor devin mai “permeabili”, iar lichidul se scurge și se acumulează în coroidă, fiind reținut de epiteliul pigmentar. În timp, această “barieră” devine ineficientă, iar lichidul ajunge sub retină, fenomen ce este numit corioretinopatie seroasă centrală.

Unul dintre factorii de risc cunoscuți este dezechilibrului hormonal care poate fi provocat de o sarcină, sindromul Cushing sau stres. Foarte frecvent, la consultație ajung în special bărbații tineri cu funcții ce implică responsabilitate sau muncesc în condiții de stres.

Un alt factor de risc este și administrarea de corticosteroizi, fie că vorbim despre un unguent pentru piele, de un inhalator pentru astmatici sau de un corticosteroid administrat intravenos. Orice aport de acest gen poate dezechilibra starea hormonală și poate duce la corioretinopatie seroasă centrală.

Pe lângă acești factori de risc legați direct de hormoni, au fost studiați și alți factori:

  • Prezența unei bacterii numită Helicobacter pylori, ce are un grad mare de adaptabilitate și puterea de a inflama mediul puternic acid al stomacului.  
  • Tratamentele pentru depresie, anxietate, insomnie.      
  • Pacienții cu afecțiuni cardiovasculare precum hipertensiune arterială, accident vascular cerebral sau infarct au, de asemenea, un risc crescut de îmbolnăvire.      

Diagnostic CRSC

  • Diagnosticarea începe prin identificarea simptomelor (vedere încețoșată, punct central întunecat, linii curbate). Urmează un examen al fundului de ochi. Cu ajutorul unui tomograf cu coerență optică (OCT) se analizează țesuturile retiniene și lichidul acumulat sub retină. Este important să folosim opțiunea EDI a OCT, disponibilă la centrul nostru, pentru a putea explora coroida în detaliu, aceasta fiind zona unde se localizează afecțiunea.   
  • În caz de cronicizare sau suspiciune că lichidul acumulat sub retină este cauzat de o altă patologie, folosim teste cu substanță de contrast administrată intravenos (angiografia cu utilizare de fluoresceină și verde de indocianină), pentru a verifica starea coroidei și locația punctului de scurgere a lichidului acumulat sub retină.      
  • Se mai pot folosi examinări ale câmpului vizual, electroretinograma multifocală sau microperimetria pentru a verifica dacă fotoreceptorii au suferit modificări.      

Aceste teste sunt folosite ulterior pentru planificarea tratamentului.

Dr. Mrini Eye Hospital

Tratament corioretinopatie seroasă centrală

Se stabilește în funcție de forma CRSC.

Formă acută – În fază incipientă nu este indicat vreun tip de tratament deoarece în 80-90% din cazuri se rezolvă de la sine, în aproximativ trei luni. Este necesară însă monitorizarea evoluției prin controale periodice.

Formă cronică – În cazul în care afecțiunea evoluează, reapare sau pacientul observă o scădere în claritatea vederii, trebuie luat în considerare tratamentul.

CRSC poate fi asociată cu utilizarea corticosteroizilor, de aceea utilizarea acestor medicamente trebuie întreruptă, consultând medicul care a prescris tratamentul.

De asemenea, trebuie redus nivelul de stres. Deși pare dificil, unii pacienții reușesc să se relaxeze făcând sport, yoga sau eliminând unele obiceiuri nesănătoase.

Unul dintre cele mai utilizate tratamente cu cea mai solidă bază științifică constă în terapia fotodinamică. Acest tratament are o eficacitate de aproximativ 86% și scade riscul de a recidiva, cum se întâmplă în 40% din cazuri. Terapia fotodinamică este un tratament invaziv, deoarece se injectează o substanță fotosensibilă, cu ajutorul căreia putem direcționa tratamentul cu laser către zona afectată.

Alte tipuri de tratament, în curs de cercetare, includ utilizarea laserelor micropulsate. Pare o opțiune bună, deși rezultatele studiilor încă nu sunt confirmate. Și în aceste cazuri sunt folosite injecțiile intravitreene cu inhibitori ai unei substanțe numite factor de creștere a endoteliului vascular (VEGF), utilizată momentan ca tratament pentru DMLV sau edem macular diabetic.

Există și tratamente farmaceutice a căror bază științifică nu a fost încă dovedită, însă din primele studii efectuate rezultă o posibilă eficacitate.