Ce este chalazionul
Chalazionul reprezintă o inflamație a glandelor sebacee Meibomius/Zeis situate la nivelul pleoapelor, care au rol în lubrifierea ochiului prin crearea unei componente uleioase ce previne evaporarea precoce a secreției lacrimale de la suprafața globului ocular. Chalazionul este un lipogranulom steril cu evoluție îndelungată, prezentând aspect de formațiune rotundă eritemato-edematoasă (umflătură roșie) de dimensiuni reduse (mai puțin de 1 cm în diametru) la nivelul pleoapei mobile (pleoapa superioară) sau inferioare.
În marea majoritate a situațiilor, chalazionul este o afecțiune cu evoluție autolimitată (dispare de la sine fără tratament medicamentos specific), însă formele recurente necesită efectuarea de investigații suplimentare pentru depistarea unui eventual caracter malign al formațiunii.
Patologia este mai frecvent întâlnită la adulții cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani, iar incidența acesteia este aproximativ egală între cele două categorii de sexe.
Cauze chalazion
Chalazionul superficial este cauzat de obstrucția glandelor sebacee Zeis, în timp ce localizările mai profunde ale acestuia la nivelul pleoapei se datorează inflamației glandelor Meibomian. Mecanismele patologice care definesc chalazionul implică apariția unei granulomatoze inflamatorii locale, care se manifestă ca răspuns la acumularea și metabolizarea de către țesuturile perioculare a secrețiilor lipidice ale glandelor sebacee Zeis și Meibomian. Suprainfecția bacteriană a chalazionului asociază inflamație generalizată la nivelul întregii pleoape și disconfort local accentuat.
Factori de risc chalazion
Factorii de risc care predispun la constituirea chalazionului sunt reprezentați în mod frecvent de:
- Blefarită;
- Antecedentele personale de chalazion sau ulcior;
- Anumite patologii dermatologice: dermatită seboreică sau acneea rosacee;
- Igienă locală deficitară;
- Diabetul zaharat și alte patologii care asociază deficit imunitar.
Simptome chalazion
Manifestările care însoțesc chalazionul sunt de tip local și în marea majoritate a cazurilor includ:
- Inflamație și eritem la nivelul pleoapei afectate;
- Senzația de corp străin intraocular;
- Senzația de mâncărime sau înțepătură la nivelul pleoapei;
- Fotosensibilitate;
- Constituirea de cruste la nivelul marginii libere ale pleoapelor;
- Hiper lăcrimare.
Vederea încețoșată și edemul generalizat al întregii pleoape se manifestă în cazul în care chalazionul prezintă dimensiuni considerabile și exercită presiune crescută asupra globului ocular.
Diagnosticul de chalazion
Diagnosticul de chalazion este stabilit de către medicul oftalmolog prin intermediul anamnezei și al examenului clinic al pacientului. Anamneza este deosebit de importantă și trebuie să furnizeze medicului informații asupra debutului manifestărilor, gradului de progresie al leziunii primare, factorii care agravează sau ameliorează disconfortul local, precum și antecedentele personale de boală ale pacientului.
Infecțiile sistemice recente, expunerea la substanțe toxice, istoricul personal de patologii oncologice și imunodeficiențele congenitale sau dobândite reprezintă alte aspecte privind starea de sănătate generală a pacientului care trebuie menționate în timpul anamnezei efectuate pentru stabilirea diagnosticului de chalazion.
Diagnosticul chalazionului este unul clinic, însă există și cazuri în care medicul poate recomanda efectuarea unei biopsii lezionale pentru excluderea suspiciunii unui proces tumoral local (carcinom bazal, carcinom al glandelor sebacee și carcinom scuamos), în special la pacienții vârstnici care asociază chalazion recurent la nivelul aceleiași zone a pleoapei.
Tratament chalazion
Tratamentul chalazionului este de tip conservator și cuprinde aplicarea de comprese calde sterile la suprafața pleoapei afectate timp de 15 minute de 2-4 ori pe zi. Masajul ușor al pleoapei cu apă caldă și șampon pentru copii poate fi de asemenea eficient pentru reducerea edemului și a disconfortului local resimțit de către pacient.
În cazul în care manifestările nu se ameliorează în decurs de o lună de la debut, se recomandă efectuarea unei vizite la medicul oftalmolog în vederea examinării și instituirii unui tratament specific. Antibioticele sunt rezervate pacienților care prezintă chalazion suprainfectat bacterian și sunt administrate în conformitate cu indicațiile medicului curant.
În absența suspiciunii de infecție, medicul oftalmolog poate prescrie pacientului tratament local sub formă injectabilă pe bază de corticosteroizi. Leziunile de dimensiuni mai mari pot necesita administrarea de tratament injectabil pentru o perioadă de 2-7 zile, în funcție de răspunsul terapeutic al pacientului la efectele antiinflamatorii ale corticosteroizilor.
Cazurile care nu răspund la metodele de tratament anterior menționate necesită instituirea de tratament chirurgical, care implică realizarea unei incizii de mici dimensiuni în interiorul pleoapei, în vederea drenării secrețiilor acumulate și îndepărtarea sacului glandular. Intervenția se realizează în condiții de anestezie locală și nu necesită aplicarea firelor de sutură, fiind efectuată pe fața internă a pleoapei care vine în contact direct cu suprafața globului ocular.
Este important de menționat că, pe durata evoluției chalazionului, pacientul este îndrumat să evite atingerea pleoapelor cu mâinile neigienizate, utilizarea produselor cosmetice decorative pentru zona ochilor (produse de machiaj: fard, rimel, tuș, gene false) precum și a lentilelor de contact decorative sau de vedere. Este absolut interzisă exprimarea (stoarcerea, presarea) formațiunii de la nivelul pleoapei!