Ce este celulita orbitală
Celulita orbitală reprezintă o infecție a țesutului muscular și grasos din jurul ochiului situată posterior față de septul orbital, fără afectarea globului ocular.
Celulita preseptală sau perioculară implică infecția țesuturilor situate anterior de septul orbital și se manifestă în mod frecvent prin inflamație palpebrală (umflarea pleoapei până la nivelul arcadei sprâncenei).
Inflamația apare ca urmare a unei infecții bacteriene diseminate local sau pe cale hematogenă (bacteria circulă în torentul sanguin) de la nivelul sinusurilor maxilare/paranazale, însă poate fi cauzată și de traumatisme sau intervenții chirurgicale otolaringologice.
Afecțiunea prezintă incidența crescută la populația pediatrică, însă poate afecta și adulții, forma preseptală fiind mai frecvent întâlnită în raport cu cea orbitală. Acest aspect se datorează incidenței crescute ale infecțiilor de tract respirator superior la copii, celulita orbitală fiind asociată în marea majoritate a situațiilor (86-98% din cazuri) cu sinuzita acută sau cronică. Celulita orbitală se manifestă mai ales în sezonul rece de iarnă datorită condițiilor de mediu care favorizează transmiterea cu ușurință a germenilor patogeni implicați în apariția proceselor infecțioase la nivelul tractului respirator superior.
Cauze celulita orbitală
Germenii patogeni implicați în mod frecvent în apariția celulitei orbitale sunt reprezentați de Staphylococcus aureus și Streptococcus, în special cel beta-hemolitic de grup A. Stafilococul auriu de tip MRSA reprezintă o cauză de îngrijorare majoră datorită susceptibilității diminuate la antibioterapice. Haemophilus influenzae de tip B și pneumococul reprezintă alți germeni care pot genera apariția celulitei orbitale, însă incidența acestor tipuri de bacterii a scăzut în ultima perioadă datorită introducerii vaccinurilor specifice.
Bacteriile anaerobe, reprezentate de Fusobacterium și Peptostreptococcus, sunt mai rar implicate în etiologia celulitei orbitale, însă pot determina procese infecțioase la acest nivel în anumite condiții favorizante. Anumite specii de Aspergillus și Mucormycosis determină forme necrotizante de celulită orbitală și sunt mai frecvent întâlnite la pacienții cu status imun deficitar primar sau indus (terapii oncologice, imunosupresoare posttransplant de organ sau infecția cu HIV) sau la cei diabetici.
Factori de risc celulita orbitală
Principalii factori de risc care predispun la apariția celulitei orbitale sunt reprezentați de:
- Vârsta pacientului: copii sunt mai predispuși la această afecțiune în raport cu populația adultă;
- Sezonul rece;
- Aglomerațiile din colectivitățile școlare;
- Infecțiile respiratorii recurente ale tractului respirator superior;
- Existența unui teren imun debilitat;
- Intervențiile stomatologice la nivelul sinusurilor maxilare;
- Intervenții chirurgicale oftalmologice recente.
Simptome celulita orbitală
Manifestările clinice care intră în alcătuirea tabloului clinic al pacienților cu celulita orbitală includ în mod frecvent:
- Edem și eritem acut al pleoapei (pleoapa se umflă și se înroșește) însoțite de creșterea locală a temperaturii la nivelul tegumentului periorbital;
- Disconfort dureros periocular accentuat la mișcarea ochiului;
- Dureri de cap;
- Oftalmoplegie (slăbirea sau paralizia musculaturii oculare);
- Diminuarea acuității vizuale;
- Hiperemie conjunctivală (înroșirea ochiului).
Aceste manifestări pot fi însoțite de sindrom febril, inapetență, dificultăți respiratorii și stare generală alterată a pacientului, care apar în evoluția clinică a infecțiilor sezoniere de tract respirator și a sinuzitei acute/cronice.
În cazuri rare, celulita orbitală poate determina apariția de complicații grave reprezentate de tromboza de sinus cavernos, meningita bacteriană și abces intracranian, însoțite de manifestări specifice afectării sistemului nervos central.
Diagnosicul celulitei orbitale
Diagnosticul de celulită perioculară este stabilit de către medicul oftalmolog pe baza informațiilor obținute din anamneză și examenul clinic al pacientului. Examenul oftalmologic are ca scop evaluarea funcției vizuale, a reflexului pupilar și a gradului de afectare al nervului optic, orientând planul de tratament al infecției orbitale. Analizele de laborator recomandate de către oftalmolog includ în mod frecvent hemoleucograma cu formulă leucocitară completă, determinarea proteinei C reactive și a vitezei de sedimentare a hematiilor, alături de examenul bacteriologic al secreției conjunctivale pentru depistarea germenului bacterian implicat în apariția manifestărilor clinice.
În anumite situații, medicul poate realiza o puncție aspirativă la nivelul abcesului subperiostal sau orbital pentru stabilirea diagnosticului etiologic al infecției, însă această manevră invazivă nu se efectuează de rutină. Computer tomografia craniană poate fi utilă medicului pentru evaluarea sinusurilor orbitale și paranazale în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale pentru drenarea secrețiilor, în cazul în care se suspicionează existența unui abces subperiostal.
Tratament celulita orbitală
Tratamentul celulitei orbitale este etiologic și implică administrarea de antibiotice atât pentru germenii aerobi, cât și anaerobi. Terapia medicamentoasă necesită instituire promptă, inițial empirică, apoi țintită în funcție de tipul de germen izolat prin intermediul culturilor din secreția oculară. În funcție de gravitatea manifestărilor și de evoluția pacientului, tratamentul antibiotic poate fi administrat parenteral sau oral, însă cazurile care asociază risc crescut de diseminare a infecției la nivel intracranian necesită perfuzii cu antibiotice de spectru larg.
Spray-urile nazale decongestionante și irigațiile nazale cu soluție salină sunt recomandate pacienților care asociază sinuzita acută, îmbunătățind eliminarea secrețiilor și evoluția pe termen lung a celulitei orbitale.
Tratamentul chirurgical este rezervat formelor severe de celulită orbitală care asociază abcese subperiostale care necesită drenaj și este urmat de administrarea de anticoagulante și blocanți de enzime proteolitice, pentru prevenirea trombozelor acute. Acest tip de tratament invaziv necesită de obicei constituirea unei echipe medicale multidisciplinare care include neurochirurg, otolaringolog și medic de chirurgie maxilo-facială pentru evaluare extinsă și aplicarea celei mai bune variante terapeutice.
Prognosticul celulitei orbitale este în general favorabil, după inițierea tratamentului antibiotic, starea generală de sănătate a pacientului îmbunătățindu-se de obicei în decurs de 24-48 de ore, cu recuperarea ulterioară totală a acestuia. Cazurile complicate care asociază constituirea de abcese subperiostale necesită de regulă terapie antibiotică de durată mai lungă și/sau intervenție chirurgicală pentru drenarea secrețiilor purulente, în urma cărora pacientul necesită o perioadă mai lungă de recuperare.