Astigmatismul miopic constituie un viciu de refracție care, pe lângă particularitățile specifice acestei patologii cauzate de curbatura imperfectă a corneei sau cristalinului, asociază dificultăți de vedere ale obiectelor situate la depărtare, în timp ce persoanele cu astigmatism hipermetropic prezintă dificultăți în a distinge obiectele apropiate.
Astigmatismul mixt reprezintă o asociere între astigmatismul miopic și cel hipermetropic datorat distribuirii diferite în față și, respectiv, în spatele retinei, ale celor două puncte de focalizare.
Cauze astigmatism
Astigmatismul apare ca urmare a unei curburi anormale ale corneei sau cristalinului care determină focalizarea razelor de lumină în mai multe puncte, cu formarea unei imagini dublate și blurate. Curbura imperfectă a corneei și a cristalinului poate fi de cauză genetică (moștenită de la unul din părinți) sau dobândită în urma unei patologii (keratoconusul constituie o afecțiune rar întâlnită care evoluează cu subțierea corneei și modificarea progresivă a formei acesteia care devine similară unui con), traumatism ocular sau intervenție chirurgicală oftalmologică.
Factorii de risc ai astigmatismului
Principalii factori de risc care favorizează apariția unei curburi anormale la nivelul ochilor (forma neregulată a corneei șii/sau cristalinului) pe cele două axe perpendiculare sunt reprezentați de:
- Ereditate: istoricul familial de astigmatism;
- Efectuarea de intervenții chirurgicale pentru tratarea cataractei;
- Leziuni ale corneei care determină cicatrizarea acesteia-leucoame;
- Patologii oftalmologice de tipul keratoconusului și pterigionului (excrescență la nivelul conjunctivei care se datorează în mod frecvent expunerii la radiații UV).
Cum se manifestă astigmatismul
Simptomele astigmatismului care alcătuiesc tabloul clinic al persoanelor cu acest viciu de refracție cuprind în mod frecvent:
- Disconfort ocular sub formă de durere;
- Senzația de oboseală a ochilor;
- Dificultăți de vedere în condiții de lumină redusă (pe timp de noapte);
- Necesitatea permanentă de îngustare a pleoapelor în vederea îmbunătățirii calității imaginilor;
- Cefalee (dureri de cap).
Diagnosticul de astigmatism
Diagnosticul hipermetropiei este stabilit de către medicul oftalmolog cu ajutorul informațiilor obținute din anamneză și examenul clinic al pacientului, care include determinarea dioptriilor cu ajutorul unui autorefractometru. Înainte de această procedură, pacientului i se administrează picături cicloplegice care determină mărirea pupilei (midriază) și blocarea temporară a mușchiului ciliar al ochiului, în vederea examinării oftalmologice. Aceste picături pot determina tulburări temporare ale vederii și sensibilitate la lumină, pacienții fiind îndrumați să evite șofatul sau să vină însoțiți la cabinetul medicului oftalmolog.
În cadrul examenului clinic, medicul oftalmolog testează atât acuitatea vizuală pentru vederea de aproape, cât și cea de la distanță, în scopul depistării astigmatismului de tip miopic, hipermetropic, compus sau mixt.
Tratamentul astigmatismului
După stabilirea diagnosticului, medicul oftalmolog recomandă pacientului purtarea de ochelari sau lentile de contact pentru corecția viciului de refracție, în conformitate cu rezultatele obținute după examenul clinic. Corecția viciului de refracție cu ajutorul lentilelor este de primă intenție, deoarece acest tip de tratament este de tip neinvaziv și implică utilizarea lentilelor cilindrice pentru anularea efectului de focalizare dublă.
În funcție de particularitățile clinice ale fiecărui caz în parte și de recomandările medicului oftalmolog, pacientul poate beneficia de ochelari de vedere cu lentile cilindrice sau lentile de contact cilindrice moi (sau rigide în cazul astigmatismului accentuat) pentru corecția viciului de refracție.
O alta metodă de tratament a astigmatismului presupune ca și în cazul celorlate tipuri de vicii de refracție, tratamentul cu laser sau chirurgia refractivă. Este de menționat faptul că la persoanele cu astigmatism mare cu dioptrii cuprinse între 4 și 6, tratamentul cu laser nu este indicat datorită riscului de apariție al deformărilor corneene suplimentare (ectazie corneană, astigmatism neregulat) după subțierea acesteia în timpul intervenției.
Alte contraindicații pentru realizarea tratamentului chirurgical refractiv la pacienții cu astigmatism sunt reprezentate de:
- Vârsta sub 20 de ani a pacientului;
- Lipsa de stabilizare a dioptriilor în decursul ultimilor 2 ani;
- Asocierea de leziuni oculare reprezentate de sindromul ochiului uscat, inflamații oculare cronice, anumite forme de glaucom avansat, colagenoze, diabet zaharat dezechilibrat;
- Modificări specifice ale ochiului evidențiate în cadrul examenului clinic oftalmologic preoperator: cornee subțire sau deformată neregulat, edem cornean cronic, malformații oculare, ambliopie sau leziuni semnificative identificate în timpul examinării fundului de ochi.
În aceste situații se recomandă implantarea intraoculară de lentile refractive pentru corecția astigmatismului și îmbunătățirea vederii pacientului. Implantarea de lentile refractive intraoculare este indicată persoanelor cu vârsta cuprinsă între 40 și 45 de ani și implică utilizarea unei lentile refractive de cameră anterioară, care se fixează la nivelul irisului și permite păstrarea cristalinului și implicit al acomodației. După acest tip de intervenție, vederea este restaurată în proporție majoritară, nemaifiind necesară purtarea de ochelari sau lentile de contact de corecție.
După intervenția chirurgicală refractivă, pacientul trebuie să respecte indicațiile medicului chirurg care îi va explica în detaliu conduita pentru următoarele zile postoperatorii.