Ambliopia, cunoscută și sub numele de "ochi leneș", este o boală oculară care apare în copilărie și reprezintă, de fapt, o tulburare in dezvoltarea simțului vederii. Dacă nu este tratată în timp util, pacientul riscă să își piardă vederea la ochiul afectat. Află din acest material ce este ambliopia, care sunt simptomele și ce soluții de tratament există în cazul acestei afecțiuni
Potrivit statisticilor, ambliopia afectează 3% din populația mondială, în diferite forme. Capacitatea vizuală pe care o are un adult este influențată de modul în care funcția vizuală s-a format în copilărie. În cazul ambliopiei, performanța slabă a unuia dintre ochi determină transmiterea unor imagini neclare către cortexul vizual. Acesta se adaptează în timp, ignorând imaginile deficitare și preluând semnale clare doar de la ochiul sănătos.
Acesta se adaptează în timp, ignorând imaginile deficitare și preluând semnale clare doar de la ochiul sănătos. Astfel, persoanele cu ambliopie netratată riscă să piardă permanent vederea la ochiul afectat.
Astfel, persoanele cu ambliopie netratată riscă să piardă permanent vederea la ochiul afectat. Riscul de pierdere a vederii este de 1,2%, dacă nu se acționează la timp.
Ambliopie: ce este?
Care sunt cauzele ambliopiei?
Riscul de a dezvolta ambliopie este mai mare la copiii care suferă de strabism. Strabismul este cea mai des întâlnită cauză și se definește prin lipsa de paralelism a ochilor, ceea ce determină creierul să ignore imaginea de la ochiul nealiniat pentru a evita vederea dublă.
O altă cauză este diferența de refracție (anizometropie). Aceasta înseamnă că unul dintre ochi poate avea o eroare de refracție diferită față de celălalt, cum ar fi miopia, hipermetropia sau astigmatismul. Acest dezechilibru poate cauza ca unul dintre ochi să aibă o vedere mai clară decât celălalt, ceea ce poate duce la ambliopie (ochi leneș) dacă nu este corectat corespunzător.
Cataracta congenitală poate fi o altă cauză pentru ambliopie. Cataracta congenitală este o opacifiere a cristalinului ocular prezentă la naștere sau care se dezvoltă la scurt timp după naștere. Această boală poate afecta unul sau ambii ochi și variază ca severitate, de la afectarea parțială a vederii până la orbire totală, în funcție de dimensiunea și locația cataractei.
În esență, orice afecțiune care blochează lumina să ajungă la cei doi ochi în mod clar și direct poate duce la ambliopie.
În concluzie, pornind de la cauzele care duc la apariția acestei afecțiuni, ambliopia poate fi ametropică, anizometropă și strabismică.
Care sunt simptomele ambliopiei?
Diagnosticul de ochi leneș sau ambliopie este pus încă din copilărie, în majoritatea cazurilor, în momentul în care părinții observă anumite simptome specifice la copil.
De regulă, atunci când are ambliopie, copilul nu își poate coordona și mișca ochii simultan, în aceeași direcție. Acest lucru poate duce și la o problemă de a se orienta în spațiu sau de a aprecia corect distanța dață de anumite obiecte.
De asemenea, poate avea dificultăți în a prinde obiecte sau poate fi mai stângaci decât alți copii de aceeași vârstă.
Ambliopia se manifestă și prin disconfort vizual. Copilul își freacă ochii în mod repetat.
Atunci când are ambliopie, cel mai probabil, copilul va avea tendința de a-și tine capul într-o parte și de a privi cu un singur ochi sau poate acoperi un ochi cu mâna pentru a vedea mai clar. Un alt simptom ușor de reperat este că atunci când cel mic fixează cu privirea un anumit punct, ochii par a privi în direcții diferite.
Iar dacă există probleme cu scrisul sau cititul este foarte probabil să fie vorba tot de ambliopie.
Ambliopie: diagnostic
Medicul oftalmolog poate diagnostica această afecțiune în urma unui consult de specialitate și a investigațiilor suplimentare, inclusiv examen oftalmologic complet.
Examenul oftalmologic complet include testarea stereoacuității și a acuității vizuale. Stereoacuitatea vizuală este capacitatea ochilor de a percepe profunzimea și distanța dintre obiecte prin interpretarea diferențelor minore dintre imaginile captate de fiecare ochi. Aceasta se datorează faptului că ochii noștri sunt poziționați la o anumită distanță unul de celălalt, ceea ce face ca fiecare ochi să vadă o perspectivă ușor diferită a lumii.
Persoanele cu ambliopie au probleme cu stereoacuitatea vizuală, iar cele mai eficiente metode de diagnostic sunt reprezentate de testele specifice, cum ar fi testele care utilizează imagini stereoscopice sau cele care utilizează imagini polarizate (văzute cu ochelari speciali), pentru a măsura percepția profunzimii.
Examinarea fundului de ochi este o altă metodă prin care poate fi diagnosticată afecțiunea.
Evaluarea completă permite medicului de specialitate să excludă alte afecțiuni oculare cu simptome similare, fiind un diagnostic diferențial.
Alte teste care ar trebui luate în considerare includ testarea formală a câmpului vizual, tomografia în coerență optică, fotografierea fundului de ochi și electroretinograma.
Ambliopie: metode de tratament
Tratamentul pentru ambliopie are eficiență ridicată dacă este început în copilărie. Sunt mai multe opțiuni de tratament, care sunt recomandate în funcție de particularitățile fiecărui caz.
În anumite situații, pot fi recomandați ochelari sau lentile de contact pentru a corecta erorile de refracție.
În alte cazuri, acoperirea ochiului mai puternic poate avea rezultatele scontate (patching). Aceasta metodă are un scop foarte clar definit, și anume forțează ochiul ambliopic (mai slab) să lucreze mai mult.
În cazuri de strabism sau alte probleme structurale ale ochiului sunt recomandate intervențiile chirurgicale.
Ce complicații pot exista?
Dacă nu se intervine la timp, este foarte posibil ca pacientul să sufere o pierdere a acuității vizuale, progresiv și ireversibil. Semnalele de alarmă pot fi: sensibilitatea oculară excresivă, imposibilitatea de a diferenția forme și contururi, ceea ce afectează implicit și performanța școlară a copilului. Boala este considerată netratabilă dacă este diagnosticată în jurul vârstei de 7 ani.
În concluzie, ambliopia este o afecțiune oculară serioasă care, dacă nu este diagnosticată și tratată la timp, poate duce la pierderea permanentă a vederii la ochiul afectat. Detectarea timpurie și intervenția promptă sunt esențiale pentru a stimula dezvoltarea corectă a vederii și pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
Prin corectarea erorilor de refracție, utilizarea ochelarilor, a plasturilor ocluzivi și, în unele cazuri, prin intervenții chirurgicale, se poate restabili funcționarea normală a ochiului afectat.
Dacă observați la cel mic oricare din simptomele descrise în acest material, este momentul pentru un consult oftalmologic. Este recomandat ca toți copiii să fie examinați de un oftalmolog la vârsta de 3 ani sau mai devreme dacă există factori de risc sau simptome.